foto: r.b.
mă rog pentru tine în fiecare seară
am și flori în cameră, ele mă îngână,
mai am și cărți, toate cu semne în ele,
un televizor, o cruce de sticlă, o icoană
unii vor spune: iată o prostie
alții se vor întreba dacă mă închin la icoană,
vă știu numai după nume pe unii
și dacă ar fi mai mult pe cine veți da vina?
începe să ningă mai alb și mai des,
o să mă însor într-o iarnă ca asta,
parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine,
are emoții, o să-mi spun eu încântat
și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău,
o să-mi las câteva clipe sufletul în aer,
nimeni nu fotografiază mai bine,
mă vei filma pe sub sprâncene fidelă
pentru a da rewind când vom fi singuri,
înainte de zi e întotdeauna întrebarea,
după noapte e întotdeauna răspunsul,
am visat că alergam fericit, cu tine de mână,
ca și când prin Nazaret se mai juca Dumnezeu.
Comentarii
Heva -
Mi-a plăcut mult "mă vei filma pe sub sprâncene fidelă/pentru a da rewind când vom fi singuri, /înainte de zi e întotdeauna întrebarea, /după noapte e întotdeauna răspunsul". Îmi place cum redai sentimentele tale într-un mod în care pot fi înțelese diferit de fiecare cititor...
Aranca -
Cred că ești norocos: la tine ninge altfel peste icoanele din inimi, rotund și pătrunzător, înflorind fotonii până în cele mai ascunse unghere ale sufletului...păstrează-te așa cât poți în aceste lumini ale solstițiului, așezat în poezie precum un om de zăpadă în aluatul iernii... Subliniez aceste versuri, deosebite ca imagine sentimentală nu numai metaforică: "începe să ningă mai alb și mai des, o să mă însor într-o iarnă ca asta, parcă te văd tremurând toată de frig lângă mine, are emoții, o să-mi spun eu încântat și o să-mi pun o mână vânătă împrejurul tău, o să-mi las câteva clipe sufletul în aer"
yester -
...apreciez modul în care subliniezi ce îți place, Andreea. este un aspect care, aici pe hermeneia, unde mulți sunt atenți cu tine și lasă la o parte răutățile, te va ajuta să te integrezi perfect. mulțumesc de trecere. ... la fel ca în multe alte dăți, ai intuit, Marina, că aceasta este o scriere mai mult sentimentală decât metaforică. și în stilul tău plăcut de inofensiv subliniezi porțiunile dragi, uneori, mie. iar când poposești și cu câte un sfat din tolba ta plină de wisdom îmi încânți retinele. nu îți doresc să rămâi așa pentru că există loc și de mai bine. charientist la prag de seară, cu gânduri bune vouă, paul
Fluerașu Petre -
paule, felicitari pentru acest poem foarte puternic. M-ai dus prin multe locuri, incepand cu Cernul si terminand cu Biblia Reloaded. Felicitari si pentru un final puternic, un final al jocului, un final al titanilor care arunca unul dupa altul cu muntii. ai o penita de la mine. ai naibii fotonii astia!!! :) petre
mladitza -
O anumita infrigurare in dragoste, un pic bacovian, o descriere moderna si tandra care aluneca armonios spre acel formidabil si atat de al tau vers final "ca și când prin Nazaret se mai juca Dumnezeu". La tine inspiratia poetica tine si de profunzimea sufleteasca si izvodesti astfel de poeme bune, cum este acesta! Vio
Doru Lubov -
Ce muze ai, mai, Paule! Cum sa nu fii inspirat? Fotomodelul tau seamana cu o madonna de Cranach. Mi-a placut si textul. Shalom!
yester -
... Petre, oricând ești bine primit, cu charientism sau cu orice altceva. Vio, mulțumesc pentru bogăția ta sufletească. Ea spune mai mult decât pot eu a scrie, nu că nu aș vrea... Doru... încă mai crezi în muze?:)