orașul de nicăieri

imaginea utilizatorului Madalina Cauneac

la colț de stradă chiar vizavi de mine stă un clovn
în fiecare dimineață se trezește la cinci
să-și poată ascunde chipul cât mai bine
mă salută pe la nouă când mă duc să cumpăr lapte
se vrea vesel dar fardul de sub ochi e deja aproape șters

m-a servit cu o mandarină
mi-a spus că el de acolo vine
de unde mamele nu mor de cancer iar tații nu pleacă prizonieri
unde încă mai există porumbei albi
și nu trebuie să privești atent asfaltul
ca nu cumva să calci ultimul fluture rămas în viață

n-am știut dacă era frumos
n-am putut să-mi imaginez cum ar arăta un loc
fără păsări negre și fluturi morți
m-am gândit că trebuie să fie ca atunci când un copil
sparge baloane de gumă sub privirea atentă a unui lunetist

Comentarii

bine scris, tot timpul

bine scris, madalina.
tot timpul m-am temut ca ma voi impiedica de ceva dulceag, cred ca din cauza clovnului, are si porumbei, si fluturi, si totusi toate sunt exact in locul care trebuie pentru ca tot aranjamentul sa fie poezie.
am senzatia ca recitind-o toata starea asta de multumire s-ar intoarce impotriva-mi, dar primul impact a fost perfect. are o cuceritoare lipsa de frica (intentionat n-am scris curaj) si-mi place ca scrii cu grija.

cred că înțeleg și de ce. sincer,

cred că înțeleg și de ce. sincer, eu încă sînt destul de sceptică în privința scrisului meu. mai am mult până să ajung să fac artă. mulțumesc însă, pentru semn / peniță. apreciez gestul tău:)

uh,

uh, da, foarte faină, surprinzătoare răsucirea din final.

Of, daca spui tu, atunci ce

Of, daca spui tu, atunci ce-am sa fac:)). Multumesc pentru ca mi-ai reamintit de niste poeme ale caror teme sunt si vor ramane laitmotive. Asta de fata e putin mai dramatic, si acum scriu dramatic, dar parca m-am mai cizelat. Cat despre scris prost, mai am si eu momente, dar numai cand scriu din motivele gresite.:p. Da, generatia noastra ar trebui sa fie mandra ca ne are, dar asa cum imi place mie sa spun, numai post mortem o sa vedem asta:))