aliz -
:: ne-am ascuns noi în camere strâmte de hotel
când lumea se clătina precum nişte dinţi de lapte
şi n-am mai vrut să ne găsească nimeni
minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos
am aruncat hainele într-un colţ întunecat
am pus sângele în mişcare
şi asta a fost dragoste: vârful limbii trecând pe adânciturile creierului,
foamea asta comună ca o boală frumoasă;
Poezie:
Comentarii
scurt lung și reușit. era
Virgil -
scurt lung și reușit. era fain dacă puneai și poza. atît
Virgil
aliz -
merci mult :) aş fi pus şi fotografia, dar nu ştiu cum :-?
- /// -
a.a.a. -
Mi-a plăcut textul (poate şi pentru că pare să-i lipsească travaliul tehnic), mi-au plăcut mult aceste versuri:
"ne-am ascuns noi în camere strâmte de hotel
când lumea se clătina precum nişte dinţi de lapte".
adrian
aliz -
mă bucur că ţi-a plăcut :D
Patru puncte
Maria - Doina -
Mie mi-au plăcut și versurile următoare, mai ales ultima expresie:
„minţile s-au rostogolit pe podea
ca nişte bile de haos”
Nu am înțeles rostul celor patru puncte de la începutul poemului... Sunt cele patru colțuri ale camerei strâmte de hotel? :)
:D
aliz -
nu, e doar ceva de design, de aşezare în pagină. nu au altă semnificaţie.
mulţumesc pentru oprire, Maria. :)