Scena era rotundă
Şi tăiată în patru ca o pizza
Fiecare arc de cerc alt decor

Deus ex machina -
Bătrânul ce învârtea angrenajul
Dând greu la pedalele unei biciclete
În timp ce fredona un cântec
Despre sirenele sculptate în prova corăbiilor
Era sufleur recuziter clown şi magician

La începutul verii fugeam în pantalonii scurţi
De catifea roşie
Pe maidan să văd levitaţia femeii cu solzi albaştri
Aşteptam decorul acela de palat abia dezgropat
Din cenuşa Vezuviului

Din măruntaie se auzeau scrâşnind dinţii de fier
Era ca şi cum o gară ar fi ajuns în dreptul meu
Fără să mă mişc

În sală se spărgeau seminţe
Fumul de ţigară împreunat cu vapori de bere la halbă
La climax femeia părea o călugăriţă
Ajunsă în plasa unui păianjen invizibil
Care îşi întindea liniştea până la noi

La ultima reprezentaţie trăsnetul a aprins cortul
Au căzut doar câteva scântei
De pe bolta cu stele din paiete
Şi oamenii au râs
Ziua începuse să moară
Scena se aburise un pic
Ca o oglindă în dreptul unei ultime răsuflări
Circul a ars mocnit toată noaptea
Nimeni nu a murit
Au găsit în dreptul fiecărui nod o rană
În dreptul fiecărei frânghii o dâră de sânge
Care se pierdea în nori

Mult mai târziu
Am aflat de ce corăbiile
Aveau sculptat la prova
un trup de femeie