tată
nu zăbovi
nu te opri din drum
nu spune de rău
caută-mă unde-şi lasă dealul umbra jos-
jos peste ramurile tale
nu chema norii sunt peste tot laşi
tată
de câte ori or cânta cocoşii să ştii că
te-am tot minţit
te-am tot hulit şi
nu te-am recunoscut
uite-aşa
fiindcă m-ai lăsat să fac ce vreau
mi-ai zis ridică-te şi m-am ridicat
şi tot n-am pus o vorbă pentru tine
nici până în ziua de azi
Trec fiare de fier, umbre motorizate mârâind gudronic,
Mâzgălind întunericul străzii cu melci băloși de lumină
Ce li se-ntind din ochi ca o pastă incandescentă
și în urmă, năpârlind din cozi lungi smocuri roșiatice.
Limbi vălurate, râuri de asfalt, din patru zări
se varsă languros în mlaștina intersecției în care
siluetele negre-ale oamenilor sunt trestii crescute-n borduri.
Ambulanțe cu ghiare albastre ce zgârie în ochi și sticlesc în timpane
și-n bolta de mină a cerului de mangal un avion
mă gândesc mai des
la prietena mea cea cu origami
îmi povestea despre bărbatul din america
foarte inteligent
fiu-său cu el seamănă o ţinea pe-a ei
îmi arătase cândva un mail în care
individul îi făcea declaraţii amoroase
ieşite din comun
circumspectă avea râs de singurătate
suferea după cum mişca degetele pe hârtia specială
tot felul de forme impresionau lacrimogen
şi-a înălţat singură viaţa la rang de
casă mare duplex în toracele constanţei câteva mii de metri pătraţi
scriu despre pictori
toamna îşi vâră nasul în ciornele mele
vrea să ştie cine sînt Warhol şi Klimt
departe o dună de nisip îşi numără firele
nu e nici o caravană să mă treacă deşertul
o vână de apă îmi oferă canoea ei mă urc
e vinerea în care se mănâncă timp liber
ruga din vara trecută încă se târăşte pe
curbura văzduhului curentul
baroc o ia şi-o pune într-un colţ de tablou
împreună cu elementele unui subiect viitor de discuţie
Comentarii aleatorii