tu vezi cum pe cerul nostru sunt oameni
din ce în ce mai păsări
din ce în ce mai gânduri
îți mai amintești cum țineam în mâini buburuze lăuze
sau de vecina care scrâșnea frunze de florile mărului
apoi rădea cotoroanța ce umbră mare avea tata
când ne certa pentru prima oară
de-atunci nici n-am mai făcut cascadorii
din păpușile tale de cârpă
supărată mi-ai spus la ureche
că și Dumnezeu e un părinte
gutuile sunt atât de tari
somnul mă caută în anii nouăzeci
părul e alb
cutia de sortis dansează cu multivitaminele
ceaiul de păducel rânjește la flaconul de nitroglicerină dar
dimineață o femeie și-a fardat pleoapele cu buzele mele
e smoală cu crini şi pericol iubite
castroane cu stele se sparg sus de cer
şi palmele noastre alintă cuţite
şi lumea se plimbă cu paşi de-ofiţer
duminica ţipă la vrăbii şi-nghite
plăcinte cu măr, praf de puşcă şi gin
şi lanţuri ne trag înapoi zornăite
şi-n parcuri cresc tei cu miros de pelin
la şoapte ne luăm şi murim din cuvinte
ce nimeni nu ştie cînd/ cum/ cît le-am spus
şi gloanţe de frică ne-aleargă prin minte
şi plîngem cotoare de soare apus
presiunea e atât de mare încât
ceva amorțește
se îndoaie fie ele și scuturi sau cusăturile străzilor
absorbind pașii, oamenii
iar mașinile cu girofaruri albastre
ne depășesc în continuu
pentru că oriunde este ceva mai important
în acest moment decât noi
pe drumurile pe care se merge/ acel casino
unde gamblerii joacă și pierd / când ies afară își dau seama că nu au nici o altă șansă decât să joace, să piardă
m-am lovit de dragostea ta ca de-un zid
lacrimile îmi păreau grele
în realitate
batista e umedă
o storc
până când fac din lumină
aripă pe care o cresc de mică
cerul e mai presus de puteri
între bine şi rău las urme
ştiu că inima o să mă părăsească
îndată ce va pleca
să n-o judeci
îmbrăcată în negru
nu-ţi rămâne decât să dai foc la oameni înclinaţi spre stânga
Comentarii aleatorii