poezie generală

imaginea utilizatorului celestin

Ziua când nimeni nu vorbește

uneori deschidem fereasta
ca niște oameni plictisiți de rutină
nimeni nu mai citește scrisori
îmbătrânim pe treptele caselor așteptările
umbrele se mișcă mai încet decât la oraș

în ce direcție cade apusul
cu ochii încercuim vrăbii strânse între aripi
apoi privim în gol tinerii cu inimile întredeschise
care nu au nevoie de cuvinte la prima întălnire

imaginea utilizatorului celestin

Înstrăinat nu pot rătăci dragostea în mine

acolo unde mi-e inima încurcată cu întunericul
mi se zbate o pleoapă

pe dinafară e-o lume pentru care am ales să fiu liber

copacul împinge rădăcinile sub ziduri
tot mai aproape de umbră
în freamăt de scrisoare întârziată
iubirea
nu s-a trezit din vis
îmi tulbură somnul cu picioarele
cautându-mă

imaginea utilizatorului anna

de dragoste

mi-ar plăcea să fiu o femeie frumoasă
să pot desface în fâşii transparente privirea ta opacă
să o simt cum curge peste umerii mei
goi

să te pot minți
doar puțin
aşa cum fac femeile frumoase
cărora li se iartă totul

să te ademenesc cu un zâmbet
luat de gata dintr-o pagină de vip
iar tu să mă urmezi fără să eziți
până la marginea lumii
şi dincolo de ea

să uit toate intâmplările rele
care m-au urmărit prin toate odăile de închiriat
în care am locuit

Pagini

Subscribe to poezie generală