poezie generală

imaginea utilizatorului nicodem

toamnă

umblu ca marea înfuriată de la ţărm la ţărm
drumul e greu de parcurs parcă am un
titanic legat de încheietura piciorului
de şubrezenie raftul vremii stă gata să pice
pe el puneam odată pariuri

mai umblă îmi spune lumina din far
mai caută
poate găseşti o cale de-ntoarcere
orice quid îşi găseşte un quo
aici frumuseţea se măsoară în ploi
aici fiecare zi e o şansă de a săruta
gura furtunii

imaginea utilizatorului celestin

Viaţă cea de toate zilele

singurătatea nu poate închipui pe altcineva
suntem prea orgolioşi în inimile oamenilor
iubim în tăcere
zilele

gândurile scormonesc capete plecate
din pricina unora
ascundem fericirile de noi înşine
ne temem
cu şansele de a renaşte în mâini

în albul privirii
visele neîmplinite sângerează la aripi
copiii nedoriţi încearcă zborul pe sufletul gol

imaginea utilizatorului anna

cântec de iubire oarbă

cântec de fântână când
nu mai simţi povara lanţului
legându-te de cel iubit

un loc aparent comun unde
respirăm unul prin celălalt
destin travestit într-un cerşetor orb
ce nu vede decât cerul
ghemuit înlăuntrul său

restul e trădare ceva
atât de omenesc încât
îi poate mişca doar pe oameni

o clipă în care se poate muri
pentru treizeci de talanţi

floarea de oţel a unei nopţi
când la rândul lor cuvintele pot orbi
ca fluturii nocturni
captivi în plase de lumină

imaginea utilizatorului celestin

Aproape ca în vremurile mai puţin bune

niciodată fericită
nu mi-ai vorbit despre singurătate
când eşti la pământ nu-ţi prea arde de lucruri
mă cauţi
cel puţin o dată pe săptămână iubim
nu are sens să te ascunzi
regula jocului e să ţinem unul la celălalt
ca în anii optzeci
să punem în rând cu inimile
cărucioarele pentru butelii
îmbătrâniţi să privim la cei care se trezesc tot mai greu
mai sunt oameni înaintea noastră
rezistă
în cazurile cele mai rele
nu doar hrana rece poate distruge o relaţie de dragoste

imaginea utilizatorului celestin

Tropote

doar așteptarea mi-a rămas întreagă
din urma atingerii
iubirile cu gâturile lungite de iepe fugărite
se întorc urâte
în vise

aceea care șchioapătă mi-a lins mâna întinsă
acum vrednică își crește puiul în preajma unei inimi lăsate de izbeliște

Pagini

Subscribe to poezie generală