Respirația mea ține un ritm tomnatic,
inima-mi alternează între două răni și o vreme-
tic tac azi ești aproape,
tic tac mâine ții umărul cuiva,
tic tac poimâine uiți să mai trezești carnea.
Uite-mi urmele în nisip,
am să așez câte o scoică în fiecare călcâi
și am să torn apă în fiecare deget.
Poate așa n-am să mă mai trec
și voi reuși să dau chip amuțirii ce se naște în
răspunsuri,
povești imprimate pe textile.
Uite-mă cum îmi flutur fusta în valuri!
Lasă-mă să rămân pe faleză,
să privesc urmele
va tăcea așteptând soarele
uite
dacă tu mergi în dreapta eu voi lua partea stângă
dacă tu dormi bine pe stânga eu voi întinde
mâna dreaptă
apei care întotdeuna desparte
așa am făcut ultimei zile
o căprioară îndepărtată de lei pentru cină
una dintre ființele albe mi-a zis
taie și mănâncă din fum
nu puteam să mișc picioarele
aripile zăceau risipite
eram singur
aveam timp să schimb ordinea în care
mureau ploile în cutii de zestre
aş putea să-mi închipui că toată singurătatea asta
e ca o vacanţă în dubai
cu o venetică pe care n-ai apucat s-o
cunoşti nici după doi ani de
convieţuire
stai în punctul cel mai de sus pe cea mai înaltă clădire
din abu dhabi
cu degetul scrii o lungă scrisoare de dragoste
în albul unui nor
cînd termini o ştergi
şi o iei de la capăt îţi dai seama că eşti atît de sărac
nici cuvinte nu mai ai nici bani să-ţi permiţi măcar
un magnet de frigider nu plouă niciodată pe feţele oamenilor
se citeşte asta
soarele
sparge fereastra
se revarsă carnelian
case mărunte din chirpici strada îngustă
turla bisericii școala
pe Dunăre valuri de miere bunătatea
rămășițe pe care insula își trimite cocorii
să le-ntoarcă înapoi
o fetiță străbate strada
poartă două plete grele pe umeri cuminți
un guleraș alb din dantelă încheie solemn uniforma de maici
amurgul zilei de mai coboară umbre
printre pleoape
valuri de miere
ochii ei
un poem
Comentarii aleatorii