pe cale de-ntoarcere am să pun pământ bătăturilor
drumul nu-i uşor de parcurs
mă simt obligat oarecum să îngrop
şansa luată de pe sufletul păsării
nici azi nu mă vindec
teama mă leagă de noapte
şi-mi dă foc
la ceasul al doisprezecelea
după cîntatul cocoşului
răsăritul mă despică de la buze ca si când mi-ar da o pastilă cu forţa
îmi mai trebuie cel puţin o viaţă
poate la anul pe vremea asta voi trece proba de zbor
închide ochii îţi spun şi imaginează-ţi
cea mai frumoasă poezie de dragoste
ştiu ştiu aceasta nu s-a scris încă
pentru că poeţii se pierd în cuvinte
şi nu stiu să se oprească la timp
înainte de a scrie o poezie de dragoste
un poet trebuie să înveţe să tacă
hai să vedem dacă el, poetul
ar putea să descrie o dragoste mare cât china
sau mersul cu bicicleta printr-un câmp de lavandă
cu siguranţă s-ar pierde în detalii inutile
ba mânat de o logică poetică s-ar întreba de ce china
adorm
la fereastră cineva trage perdeaua
în vis caut un tren cu miros de zăpadă
simt neliniştea zilei care îngheaţă încet
am presat într-o perlă
marea
cum ar fi să-ţi treacă sânii pe hărţi
porumbei voiajori să-ţi aducă întâi ţie scrisorile
cuvinte nerostite mă ard
dacă respir sparg paharul
atingerea unui deget de unt ameţeşte
umbrele noastre unite de soare
năpârlesc uniform
Comentarii aleatorii