Djamal -
FemeiI arabe
apele saltă din adâncuri
își întind brațele diafane
spre mal
zvâcnesc sub tălpile tale
gleznele-ți sunt
stele ce sfârtecă bezna
un cânt
în jurul căruia
se unduiesc inimile sub coaste
precum baiaderele
tu... femeie
închisă într-un bici
eliberează-ți sufletul
rupe-ți învelișurile
de mătase,
membranele false ale timpului
în tine este încătușat
Dumnezeul nostru
în tine se zbuciumă lumina
de mii de ani
Poezie:
Comentarii
Aranca -
uite, poezia aceasta detine o sensibilitate aparte, nu orice barbat o are, in sensul sensibilitatii orientale ce o intilnesc in poemele tale: e un imn discret dedicat femeii, cum rar se mai gaseste: metafora aceasta este originala prin simplitatea, forta imaginii: "eliberează-ți sufletul închis într-un bici, rupe-ți învelișurile de mătase" imaginea metaforica "nudul sufletului tau" poate pare usor fortat, dar nu imposibil... o mica greseala la editare: "Arată ne" era "Arată-ne". Scrie! Te citesc cu placere.
Aranca -
scuza-ma, in subtitlu mai este o mica greseala de editare "Unei femeii arabe"; corect este"Unei femei arabe" sau "femeii arabe". cred ca vei intelege rolul constructiv al criticii (eu consider prieten pe cel care imi arata defectele, nu pe cel care tace) si vei aprecia gestul meu. ma bucur ca te-am intilnit pe cimpurile hermeneii.
Djamal -
Sărut mâinile, mă bucur că vă place și mă bucură prezența dumneavoastră pe câmpurile hermeneii. Îmi cer scuze pt greșelile de editare, n-am fost destul de atent probabil. Cu drag Djamal