Di zăși luni di când mi-o murit barbatu, m-o luat fata mea acasă la ia, la București. Mi-i greu tari sî traiesc la oraș. Stau toatî zâua în casă că mă doari jenunchiu șă merg cu suport. Mă mai uit la televizor, mai șetesc pi carti, da parcă-s la închisoari aișea. Așa am aflat di inundațâile di pi Trotuș.
Le-o luat cășile, cu lemnuri cu tot. N-auzi și spuni? Spuni c-o ramas pi drumuri pi-acolu. Mari urjii. Șă la noi vinia, da acu nu mai vini așa tari, cî ari dig. Știi și s-întâmplă? Să umpli Dunărea cu apă șă nu mai primești apa. Vinia apili-napoi. Pi-acolo di la sfat, pân la dig, pe un ti duși la Condrea șă pân pi la noi pi sub mal era numa apă. Ca o mari. Că ploua mult șă pentru că zăpada să topești acuma vara-n munți. O fost sat pi-acolo pi sub malu șeala șă vinia apili pân la Ivești încolu. Or fost case, da acuma nu mai sunt. Am prins inundații mari, nu ca acuma. Digu l-o făcut încoași, ereai născută. Înainti să-l diguiască, Bârladu ierea pi-acolu pi la sfat. Acu-i doar o gârlițî acolu, d-acolu-șa o fost Bârladu-nainti. Bârladu adivarat, aista diguitu, o fost cât malu acu-ntr-un an. Când vini, vini cât malu. Ierea să dea pisti maluri câțiva ani în urmă. O fost ș-aldi tataia acolu. Unii zâșea să-i dea drumu spri Salșea, de-acoalea alții vroia să-i dea drumu în partea șealalta spri Umbrărești încolu, spri Ivești, pin pădurea așeia. Cât ii di-aiși di la Condrea pân la Ivești? Da nu i-o mai dat drumu. Nu iereau porți, trebia să sapi ei pămantu. Da n-o mai săpat, c-o trecut. O țânut vo trii zâli. Da stătea lumea acolu. Gata gata să să versî. Ridicatî cât malu șeala di-naltî. Dacî să vărsa, vinia încoași în Salșea șă ni inunda. Vinia pin partea șeia pi la mă-ta Tița.
O fost aișișa pân-aproapi di casa noastrî odatî. Da o fost mică. Pi la casa lu răzbunică-tu o fost. C-acolu-i vali. Râul merji di pi vali. Da când vini Sâretu, să duși pân la Suraia. Kilometri întreji. Da ari dig acuma. Nu mai vini pi-aiși pi la Salșea. Când treși la păduri, n-ai văzât că iesti dig? Șă dacî vini Sâretu, vini pân-n dig. Da di câti ori n-o vinit? Șă ierea di-un metru în toata valea șeea. Strugurii rămân cu mâl di șeala cari să usâcă. Înainti vinia pân-n coasta asta. Ai văzât că nu urcă pân-n sat? Să-necau mulți pi timpuri. Da acuma nu prea. Vinia d-aișea din coastă pân pisti gârlî ș-îneca recoltili. Acolo undi-omoara oameni, vini apa di pi dialuri. Tari di tot. Pi la noi vini ca lumea, înșet. Când vini di sus di la zăji di metri, vini șă ia toati șelea cu tot cu pământ.
Ani în urmă, când o vinit urjia la Răcășăni, în județu Bacău, o luat suprafața pământului. Ieste-un strat, humus îi zâși, șă rămăsăsă numa didisuptu. Încolu-i galbăn. Acuma niși nu mai putea lumea să mai samini. C-ăla nu să fași cu una, cu doua. Spunea oaminii c-o fost prăpastii acolo la Răcășăni. O strâns di la noi lumea lucruri di le-o dus acolu. Pi Trotuș.
Pi la noi i-un râușor, Corozal, cari-i un firișel di apă mititică, da când vini mari, inundă toată Barșea. Vini apa-n curti, mai vorghești? Mai iesti șă Jeru, o altă apă. Ș niști șuviț di api. Di la Tecuși încolu s numa dialuri. Am fost pi-acolu. Pi la Țăpu. Aviau robinieti pi dialuri. Nu vezi că Tecușiu-i pi vali? Bălșescu-i pi dial. Pi malu aista di la Săliștea aișișea, dac-o iei ghinișor pi la Podolieni șă merji nainti, ajunji la Tecuși. N-ai văzât la pod la Drăgănești cum ti duși la Tecuși, și di dialuri? Pân-acolu o fost Bârladu cândva. Valea asta o fost pi la potop făcută… Cum or mers apili atunșea cu tot cu pământuri… Ș-așa apa să dă di pi vali. Dincoași, pi șosaua națonala spri Cudalghi, i-un câmp așa, întins. O cânchie cari n-ari api, n-ari niec. Tuma acolu avem noi două hectari di lanuri. Șini le-o mai lucra? Dincolu, dupa și treși de asta, iară dai într-o vali. De-acoalea-s numa dialuri. Dialuri șă dialuri. Când am fost la mănăstiri, am fost într-o comun-acolo. La Joseni. Șă când vinia niști rupturi așa di api, ploua di vinia niști prăpastii di api. Pi la Berca, în județu Buzau.
Pi la mă-ta Tița o vinit apili di-o mers șă cu barca. O reparat pân la urmă, și era să facă. Vinisă di-un metru apa. O scos pământu din păreți pân la nuieli. O pus altu. Da nu eram io aișea-n sat când… asta o fost pân patruzăși. Aldată vinisă pân-aișea-n medean. Știi c-așa să zâși. Acolu să fași hora, nunta, să șitești slujba la mort. Câți morți s-or oprit p-acolu!… S-aibă chetrili șelea… Dac-or avea memorii…să hi făcut niști fotografii… câte s-or petrecut în locu așiala!... ș-acuma să fac nunțâli acolu.
Era ghini cu-autobuzu. Ti dușeai când vreai. Aveai di șinși ori pi zî mașână. Dimineața la șinși, la opt, la unu, la șinși șă iar sara la opt. Di câțva ani tre să merji tuma la Umbrărești să iei microbuzu. Mașână particulară, nu di la stat cum avea Bălănescu. Bălănescu-i di mult la pensii. Nu mai poț să merji c-o târnă di roșâi la oraș… nu mai iesti oameni să să ducă la treabă… Pân la sfat vini mașâna. Da șin să ti ducă pân-acolo? Acuma au majoritatea mașână, căruță, treburili lor. Ari timp di tini? Doar joia am auzât că vini mașâna, da io n-am văzât-o. Acu au făcut piață la Umbrărești. Vin mașâni din toată țara. Nu-i depozit, nu nica. Nu-s asoșiați. Fiicari vini cu marfa lui la tarabă. Din Condrea, din Salșea, din Umbrărești. Mai vini șă pi-acasă cu mașânili ș-încarcă lăzâli. Toț soferii-aiștia străini ia marfă, vindi ii pân alti părți. Pi unii-i duși, i-aduși, le-aduși lăzâli. Au suti di lăzi. Da și n-au?
Acu dacă mă duc pi-acolo, pe-acasă mi șî rușâni să șer o roșâie. Le-am zâs să pună iei niști hiri, da io știu dac-or hi pus? Am ghisat numa nebunii az noapti. Am ghisat-o pi sor-mea din Suraia că parcă jumulea o găină. Mă gândeam di undi a hi luat-o. Zâșeam ca hi furat-o di pi undieva. Parcă s-o pornit o ploaie așa… suti di găini șă gâști erau moarti așa, de-aghia mai suflau pin apă. Parca șă zapadă era. Polici așa, știi? Parcă erau șă jumuliti, șă erau numa peni așa la vali, pisti tot pin apă. Da multi mai ierau… O ogradă plină di suti di păsări pin zapada șeea era gata să moară. Mă, și să li fac? Un să li duși? Și să fac cu ieli, Doamni?... Mă, ș-a hi oari, mă gândiam, că nu mai putiam să dorm diloc dipi-așeia. Mă durea tari schinarea, aiși la coloană. Așeli dureri pi sâni că-mi dădea pănărănili aistea di ghisî.
Noiembrie, 2004
Comentarii
Sapphire -
Monica, m-am străduit să citesc până la capăt, din respect, mai mult gândindu-mă că trebuie să fie ceva autentic, și să mă opresc ar fi fost ca și cum m-aș fi ridicat de pe scaun în timp ce mamaia povestea și aș fi spus că eu am treabă. Așadar, dacă are o valoare sentimentală... ok, nu mai spun nimic, dar ca povestire, în afară de efortul de a reda limbajul, și de un singur pasaj ("Pi la mă-ta Tița o vinit apili di-o mers șă cu barca. O reparat pân la urmă, și era să facă. Vinisă di-un metru apa. O scos pământu din păreți pân la nuieli. O pus altu. Da nu eram io aișea-n sat când… asta o fost pân patruzăși. Aldată vinisă pân-aișea-n medean. Știi c-așa să zâși. Acolu să fași hora, nunta, să șitești slujba la mort. Câți morți s-or oprit p-acolu!… S-aibă chetrili șelea… Dac-or avea memorii…să hi făcut niști fotografii… câte s-or petrecut în locu așiala!... ș-acuma să fac nunțâli acolu."), unde nu am înțeles totuși ce este acela "medean", cred totuși că nu se justifică încadrarea la povestire. Poate e doar lipsa mea de imaginație, dar nu văd decât o înșiruire seacă de întâmplări.
Aritmosa -
Am trecut textul la Cutia cu nisip pentru că e o mostră a felului în care se vorbește pe unde am copilărit. Medean spun moldovenii din sud pentru a se referi la intersecție, mai precis la mijlocul satului (probabil folosise vreun inginer la un moment dat cuvântul median ori altul înrudit). Aici e locul unde oprea rata (autobuzul), acolo se adunau tinerii să meargă seara la căminul cultural, acolo se făcea hora mare la nuntă, acolo se strângea lumea să audă bocetul mai tare când trecea vreun mort. Ce susțin este că există destul de multă lume care vorbește astfel sau în alt dialect, mai ales în mediul rural, și aș vrea să știu cât de inteligibil este. Mă bucur de părerea francă și, chiar dacă aici am postat un calup de text exclusiv în acest limbaj, sunt conștientă că într-o formă finală, cu miză, sunt de ajuns câteva nuanțe pentru a avea un efect fain.
Sapphire -
Da, ai dreptate. Textul are autenticitate, e bine scris, pentru asta nici nu am fost mai critică decât atât, pentru că am apreciat foarte mult truda de a scrie astfel. Și da, dacă vei da un curs povestirii, dacă o vei scoate din simpla înșiruire, dacă vei găsi miracolul care să o transforme (și știu că poți face asta), va fi un experiment interesant. Da, vezi, știam eu că acolo e ceva deosebit. Asta îi lipsea textului: greutatea pe care o are acel fragment. Mulțumesc de explicații. Aștept să văd transformarea.