Poemul fără de sfârşit

imaginea utilizatorului Snowdon King
Snowdon King -
Absenţa a ceea ce suntem

sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină

cât de greu este să-mbătrâneşti
departe de tine însuţi
fragedă vârsta primului strigăt
fragedă iarba cosită
mirosul
moartea ne ia pe toţi
cu frumosul

sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al muţilor cu geamăt în surdină
poemul trist al orbilor ce n-au văzut lumină
poemul la care numai moartea are drepturi de autor

Poezie: 
poezie generală

Comentarii

o combinaţie interesantă

sebi -

o combinaţie interesantă între procedee simbolistice şi un final post-modernist.
poate însă ar fi fost mai aproape de ideea pe care cred că ai vrut să-o trasmiţi, un final de genul:"poemul de la care moartea pretinde drepturi de autor".

Ionuț, prea multe „poem”e

Bott -

Ionuț, prea multe „poem”e într-un poem. eu zic să mai renunți la o parte din ele. Nu prea dă bine fetișizarea.
Ideal ar fi ca textul să se oprească după primele 2 strofe. Cu îngăduință maximă, din a treia, se pot lăsa următoarele tânduri:

„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
la care numai moartea are drepturi de autor”

o părere, Eugen.

sau altă variantă(text de

Bott -

sau altă variantă(text de sine stătător):

„sunt singur ca un mort pe fundul apelor tulburi
şi scriu poemul fără de sfârşit
poemul trist al stepelor
şi morilor de vânt
poemul beznelor intrate
în rutină
poem la care numai moartea are drepturi de autor.”

Eugen.

Of, Eugen, obosesc si eu

Snowdon King -

Of, Eugen, obosesc si eu cateodata sa tot iti explic ce inseamna poezia si care este rolul repetitiei. In "poemul care se citeste pe sine" Matei Visniec repeta de 9 ori substantivul poem. Dar el nu-si pierde vremea ca mine pe ateliere literare sa asculte tot felul de pareri despre cum trebuie sa i se ciunteasca, modifice, un text deja publicat. Ca daca dadeai si tu un clic de curiozitate pe clip ai fi vazut. Dar nu-i bai.

text realmente slăbuț. dar nu

Virgil -

text realmente slăbuț. dar nu îmi fac iluzii că autorul lui va înțelege sau accepta asta. orgoliul este o carapace rezistentă.
iar dacă cineva va crede că versuri precum „scriu poemul fără de sfârşit” sau „poemul beznelor intrate în rutină”, sau „cât de greu este să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi”, sau „poemul la care numai moartea are drepturi de autor” se ridică dincolo de farmecul unui șlagăr obosit atunci cu siguranță acest text este de o valoare inestimabilă.
singura chestie care trece dincolo de o scriitură de novice sînt versurile „moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.

Off, Ionuț, bineînțeles că

Bott -

Off, Ionuț, bineînțeles că nu-i nici un bai... Puteai și tu în cazul acesta să specifici la subtitlu că e vorba de volumul de poezie întitulat „Absența a ceea ce suntem” . Astfel, nu mă oboseam nici eu să-ți tastez un comentariu; astfel te scuteai și tu pe tine de oboseala unei tastări explicative și în felul acesta ieșeam în câștig și tu și eu/
Pe de altă parte, aici e chiar atelier literar, unde se discută și se critică aplicat pe texte. Nu văd rostul publicării aici a unui text deja publicat pe hârtie, la care tu ca autor, nu accepți nici un fel de critică sau obiecție. Matei Vișniec e Matei Vișniec, iar Ionuț Caragea este Ionuț Caragea... O seară bună, Eugen.

„moartea ne ia pe toţi/ cu

sebi -

„moartea ne ia pe toţi/ cu frumosul”.

dacă ar fi şi numai acest vers ( deşi poezia are ceva simbolist, cu senzaţie de deja-vu), textul are miez, emoţie, într-un cuvânt, poezie. e eufonic, curge...

moartea ne ia pe toţi cu frumosul, e o imagine remarcabilă.

"Iar dacă cineva va crede":

Snowdon King -

"Iar dacă cineva va crede": Cand i-am trimis acest text lui Daniel Corbu, altceva mi-a zis poetul. Idem Marius Chelaru si Valeria Manta Taicutu. Dar nu voi copia aici si nici nu ii voi explica lui Virgil, nu imi fac iluzii ca el va accepta sau va intelege ceea ce simt niste poeti adevarati. In parerea lui Virgil nu pot sa am incredere, orice ar face. Pentru ca Virgil nu a confirmat niciodata, iar ideile sale despre poezie nu se regasesc si nu rezoneaza cu nimeni in afara de cativa prieteni de penita de pe acest blog. Culmea este ca Virgil nu a avut curajul sa-mi spuna in fata ca acest text e un slagar sau ca este slabut rau. Cand i l-am citit in fata, ar fi putut, din complezenta, sa se rezume doar la aplauze. Dar, ca sa para mai prietenos si stiutor ca Luminita Suse si Carmen Poenaru, a luat cuvantul si a marturisit ca ii place. L-am si surprins si pe camera, are chiar un glas admirativ. Nietzsche spunea ca viitorul apartine celor care au memoria lunga. Astazi, Virgil Titarenco a demonstrat ca nu are viitor.

Eugen, am facut-o pentru cei care nu au nici timp si nici bani sa citeasca volume publicate. Partajul este acelasi.

well, mă amuzi din nou. uite

Virgil -

well, mă amuzi din nou. uite că nu știam că mă „dădăcești”. mă întreb dacă tu chiar nu îți dai seama cît de ridicol ești cu astfel de răspunsuri îmfumurate și bombastice. nu știu dacă ai citit pe aici dar acesta este un site de literatură și arte. nu de „dădăceală”. whatever that means for you. adică aici oamenii vin, se înscriu, își postează texte personale și apoi și le comentează reciproc după cum găsesc de cuviință în limitele criteriilor personale și ale bunului simț. precum și în limitele regulamentului hermeneia. atît și nimic mai mult. dacă, dintr-o confuzie, tu ai crezut că este vorba de altceva și că pe aici lumea te va întîmpina ca pe un fel de mesia al poeziei românești mă tem că ți-ai făcut deșarte iluzii de grandoare. eu zic să îți potolești senzația asta că ai fi mare autor, critic, poet sau ce mai crezi tu acolo, și să revii cu picioarele pe pămînt. ar fi mai sănătos. dar dacă simți nevoia să îți umfli niște pene imaginare eu zic să încerci în altă parte. aici nimeni nu dă doi bani pe excesele astea. pe bune.

Sincer, cred că domnul

margas -

Sincer, cred că domnul Titarenco are doar o altă viziune asupra poeziei aici iar lucrurile nu-s chiar așa de rele. Textul este ok și mie mi-a plăcut și l-am citit cum citești o condamnare la moarte după care te gândești că totul nu se termină aici. Însă comentariul lui Virgil este deja un clișeu în ceea ce privește modalitatea Domniei Sale de a comenta atunci când ceva nu îi convine... mă amuzi, cât de ridicol ești, dai răspunsuri 'îmfumurate' care se zice 'înfumurate' și multe alte 'aere' total misplaced. În mod normal, dacă ar mai exista moderatori independenți pe aici (o specie extinctă din păcate) Mr. Titarenco și-ar lua o suspendare de minim 30 de zile pentru comentariul său complet deplasat cu atac la persoană.
Păcat.

margas, evident că atunci

Virgil -

margas, evident că atunci cînd vrei să vezi ceva ajungi să vezi numai ceea ce vrei. cam așa se petrece și cu tine. ceea ce însă tu nu vrei să vezi este că eu am comentat textul deși eram convins, așa cum spuneam, că se va ajunge aici. tu însă preferi să „filtrezi” numai ceea ce convine judecăților tale. te asigur însă că mi-ar face plăcere să nu vorbesc decît despre texte și nu despre oamenii dacă persoane ca snowdon king și ca tine ar binevoi să se abțină de la asta. dar, ca de obicei, cel care strigă „hoțul!” știe el de ce o face.
iar în comentariile mele nu există atacuri la persoană. faptul că semnalez înfumurarea cuiva sau atitudinile grobiene sau ridicole nu sînt atacuri. atacuri sînt repetatetele tale observații cu privire la origine, profesia sau masculinitatea unui autor, etc. adică lucruri care nu au nici în clin nici în mînecă cu situația respectivă. ci sînt aduse de tine în arenă doar pentru a jigni și intimida. ceva ce eu niciodată nu am făcut. iar dacă am menționat vreodată țara în care locuiește cineva (pentru că asta mi-am permis să fac de cîteva ori) a fost doar pentru a sublinia faptul că mă aștept la un comportament superior de la acea persoană. și asta este ceea ce continui să fac cu privire la oricine. tocmai de aceea manifestări precum ale tale și ale lui snowdon king nu fac decît să mă dezamăgească. dar este dreptul meu să fiu dezamăgit, nu?

Virgil, raspunde-mi totusi la

Snowdon King -

Virgil, raspunde-mi totusi la intrebare, trecand peste tot si toate. Cand ai luat cuvantul si ai spus ca aceasta poezie iti place foarte mult pt aerul dur, fatalist, pe care il invoca, de ce ai facut acel comentariu gratuit? Sau vei spune ca nu iti mai aduci aminte, sau ca intre timp ti-am schimbat parerea numai pt ca te-am agasat pe propriul sit? Si nu stiu de ce nu accepti ca ceilalti oameni au o alta perere despre poezia mea? Daca ei considera altceva, nu am voie sa ma bucur nespus de aceasta recunoastere? De ce sa ma ascund dupa deget?

wow!!! cînd am spus eu că tu

Virgil -

wow!!! cînd am spus eu că tu nu ai voie să te bucuri de vreo recunoaștere? sau că ar trebui să te ascunzi după deget?
poate îmi arăți și unde mi-am exprimat o altă opinie despre acest text.
iar dacă cumva te ocupi de postat-șters-repostat și tot așa ca să obții tot felul de reacții, îmi pare rău dar e o joacă de prost gust care nu mă interesează. mi se par penibili oamenii care se ocupă de așa ceva.
în orice caz, astăzi am citit acest text și habar nu am să îl mai fi văzut vreodată. citesc probabil zeci, sute de texte pe săptămînă. în orice caz l-am citit fără nici o prejudecată și chiar l-am citit ignorînd în mod intenționat celelalte comentarii (pe care nici pînă acum nu le-am citit). îmi pare rău pentru faptul că nu crezi că depun eforturi foarte mari ca să fiu obiectiv și imparțial și neafectat de nici un fel de elemente „extra-textuale”. crezi însă ceea ce vrei. nu mă confunda însă cu tine sau cu alții.
am să îți spun ceva ce nu ți-am spus pînă acum. nu mi-a plăcut niciodată lipsa de subtilitate și umor a textelor tale. faci parte din categoria scriitorilor care se iau mult prea în serios pentru gustul meu. iar gustul meu este posibil să fie într-o evoluție. cu siguranță că astăzi am mult mai mult gust și sînt mult mai critic decît acum cîțiva ani.

nu e vorba de texte postate

Snowdon King -

nu e vorba de texte postate si repostate, dar nu vreau sa mai insist acum pe un subiect pe care cauti sa-l eviti. subiect incheiat. ceea ce-mi spui in legatura cu gustul tau, stiam de foarte mult timp. te-am examinat, te-am vazut cum citesti, cum iti traiesti textele. tu, virgil, nu esti un autor care scrie din suferinta maxima. nu suferinta te face poet. esti un om doct, inteligent, ludic, care face poezia din pasiune, din joaca, dar nicidecum din suferinta excesiva. eu sunt diferit, scriu poezia din ce ma doare, din ce iubesc, din ce traiesc cu intensitate, iar daca nu ma doare suficient ma intorc in trecut si ma inspir de acolo. Asa cum zicea si Rilke, cand iti lipseste inspiratia, intoarce-te in trecut. Desigur, exista si poeti care au filosofat mai mult, care au abordat ludicul, vezi Blaga, Sorescu, dar chiar si ei au avut suferintele lor si textele in care s-au vazut procesele declansatoare de lirism. Gustul tau se protriveste cu ceea ce traiesti. Sunt sigur, totusi, ca nu duci o viata de poet, ca nu traiesti viata borderline, la extreme, ca nu-ti sacrifici viata pt poezie, ca nu traiesti poezia ca pe singura ta iubire.
Poezia, Virgil, oricat de doct ai fi, oricat de bogat, oricat de binedispus, cere ceva mai mult de la om. Cere un tragism. Cere o realitate cat mai apropiata de conditia omului de rand, a omului care sufera, care are probleme, care are nevoie de o mana intinsa prin intermediul poeziei.
Gandeste-te, cum poti fi tu alaturi de oameni, cum le poti intinde o mana cand ei au nevoie cel mai mult de intelegere si compasiune. Ce este inspiratia Virgil? Din ce vine ea? Dintr-un joc de cuvinte, dintr-o simpla idee, sau dintr-un sentiment profund care te tulbura si te face sa rabufnesti? Sa ne luam in serios sau sa devenim niste mistocari ai poeziei?

Ii spuneam, deunazi, lui Vlad, ca cineva a murit cu cartile mele sub perna, sperand intr-o salvare sufleteasca. Ca ma citea in spitale in timp ce lupta cu cancerul. Tu imi spui mie ca ma iau prea in serios. Poetii au o lupta de purtat, Virgil. Una cu viata si cu moartea, cu ignoranta sau indiferenta. Sa-i lasam pe umoristi sa-si faca treaba cu pilula de ras. Poezia este o imensa responsabilitate data de lume, fata sa semeni. Poezie este a doua religie a lumii. Poezia este limba pe care cuvanta zeii.

Margas mă va acuza că te atac

Virgil -

Margas mă va acuza că te atac la persoană. dar nu mă pot controla (sic!). nu mă pot controla să nu zîmbesc cînd cineva mă amuză. și mă amuză teribil cineva care începe să facă psihanaliză pe seama mea și începe să afirme cu aplomb că mă cunoaște, că știe cine sînt, prin ce am trecut și ce mă „mișcă” pe mine. dar e ok. am renunțat de multă vreme (de cînd am început hermeneia) să mă mai las surprins de ceva. sau chiar indignat. e țară liberă. e lume liberă. toți putem abera în voie. evident, mai puțin eu. că pe mine mă trage Margas de urechi dacă îndrăznesc să fac vreo afirmație din asta cum că aș ști cu cine am de a face. deci te las Ionuț, ai permisiunea mea să crezi absolut ce vrei despre mine. îți promit că nu te voi contrazice. fabulează în voie pe seama mea. dacă asta te relaxează. sau te face să te calmezi. îmi este clar acum că însăși ideea de dialog cu tine este o absurditate. dar mărturisesc, este măgulitor să aflu că „îmi citești textele”. mă îndoiesc că pe toate. cît despre suferință maximă, tragism, pasiune, iubire, extreme, sacrificiu.... da, probabil ai dreptate, nu știu nimic. te las pe tine să te lauzi cu astfel de cunoașteri. mi s-ar părea dezgustător să îmi flutur viața pe aici.

Da, Virgil, te-am examinat ca

Snowdon King -

Da, Virgil, te-am examinat ca poet pe viu, ti-am examinat gestica, timbrul vocii. Si nu m-a surprins deloc expresia cand, vorbind despre poezia ta, despre motivul poeziei tale, ai marturisit: to have fun. (declaratie la Val David pe scena). Ceea ce spun nu este o aberatie, este un lucru recunoscut de tine si constatat de un public. Nu cred ca Marin Sorescu cand scria scara la cer se gandea daca experienta ultimelor sale clipe e dezgustatoare, idem Eminescu cand poetiza despre dorintele sale, dragostea sa, moartea prietenilor, cand Blaga isi facea autoportretul, cand Corbu vorbea de singuratatea sa, chiar si Cartarescu povestindu-si viata de prin Bucuresti-Obor. Toti marii poeti, absolut toti, au scris si despre viata lor, apreciind-o asa cum este, slavind-o, sublimand-o, fara sa aiba o stare de sictir, de lehamite (poate cu exceptia mizerabilului Charles.B). So, ti-am adus un pic aminte ceea ce ai spus tu despre tine si poezia ta, despre cum o simti, cum o traiesti. Nu te condamn, nu-mi este greata sa te citesc, dar ceva lipseste: tragismul, intensitatea, furia, explozia, melancolicul. Multumesc ca m-ai lasat sa fabulez, asa, un pic, in apararea mea, de om infatuat, plin de grandomanie si atitudini grobiene.

O veritabilă Batrachiomahie,

Dorel -

O veritabilă Batrachiomahie, în subsolul paginii. Desfăşurată (din păcate, aş zice) tocmai în sfera diasporei româneşti. Dar, mă rog, asta e în ton cu ce s-a întâmplat întotdeauna în această sferă.
Mă opresc aici cu aprecierile de acest tip (deşi, mărturisesc, tastele calculatorului resimt furnicăturile înclinaţiei mele satirice şi pamfletare).
Poemul (pentru că despre el e vorba) este interesant. Strofa a doua e (aş zice) remarcabilă. Eu aş sugera rescrierea ultimei strofe, din care aş renunţa la vorbele "mari": mort, muţi, orbi şi, poate, chiar ultimul vers.
Dar aici avem un text şi interpretarea lui, într-un clip care mi se pare sugestiv atât prin imagini, cât şi prin modulaţiile vocii autorului-recitator(interpret).
În tot, un "produs" de luat în seamă.

Domnule Cristea, bun venit pe

Snowdon King -

Domnule Cristea, bun venit pe pagina mea. Daca as fi dupa mine, chiar si eu mi-as imbunatati unele texte scrise cu ceva timp in urma. Timpul trece peste noi si altfel analizam niste lucruri. Dar, daca as sta sa imi imbunatatesc toate textele, m-as minti pe mine. Nu as mai fi eu acela care a scris acel text atunci. Este bine insa ca fiecare cititor gaseste o alta avrianta, o alta viziune, inseamna ca textul trezeste, cel putin, curiozitatea. Cu toate ca textul pe mine m-a rupt din doua, atat de tulburat am fost in acele momente. Acuma, nu mai am aceeasi inspiratie. Deunazi, chiar credeam ca renunt definitiv. Scriu rar si incerc sa nu-mi bat joc de cuvinte. Astept sa se intample ceva cu mine, ceva autentic.

I-am ramas dator si lui margas pentru comentariu. Margas, daca ti-a placut macar un pic textul, multumesc. Nu trebuia sa te iei de Virgil, este o chestie intre noi care, spun eu, este pe cale de a se rezolva. Sper ca va fi in avantajul lui, sa fie mult mai apreciat si respectat pe sit. In rest, sanatate tuturor si sa aveti succese in viata si inspiratie autentica in poezie.

textul este plin de expresii

yester -

textul este plin de expresii bombastice, desigur simțite de autor. expresii ca aceasta din vestita strofă 2 "cât de greu este/ să-mbătrâneşti/ departe de tine însuţi" sunt tributare unui epigonism eminescian (pe mine mie redă-mă). este aceeași dedublare. în rest, nimic nou pentru mine. măcar megalomania păunesciană este susținută de câteva poeme superbe. de care mă îndoiesc că emițătorul textului e față este capabil. părerea mea.

yester, tu esti un cititor

Snowdon King -

yester, tu esti un cititor inteligent, iar parerea ta s-ar putea sa conteze in unele locuri, situatii. nu-mi ramane decat sa-ti demonstrez ca mai am si alte poeme peste nivelul acestuia. parerea ta a fost luata in consideratie. acuma, fie vorba intre noi, la textele acelea la care nu ai lasat niciun comentariu, nu ai fi vrut, totusi, sa fii tu cel care le scrie? Nu e nevoie de raspuns.

mă măgulești snowdon king. nu

Virgil -

mă măgulești snowdon king. nu știam că te am de fan. dar e măgulitor să știi că cineva îți urmărește persoana, gestica, timbrul vocii. ohohooo! ai grijă cu declarații din astea că lumea mai intră și la bănuieli. anyway, mă măgulești. și ce este rău în a avea fun? deși nu îmi imaginez să fi spus asta. dar dacă mi-o poți arăta într-o înregistrare mai vorbim. în orice caz, de unde știi tu că răspunsul acela este exhaustiv? de ce ar trebui să fiu exhibiționist (ca tine probabil) și să îmi flutur plîngăcios tot interiorul meu înaintea unui auditoriu? chestia asta cu ridicatul fustelor (care văd că pe tine te pasionează) mie îmi repugnă. mi se pare absurd să îmi pretinzi să am aceleași preferințe dubioase pentru „destăinuiri grandomaniacale” precum ionuț caragea. ceea ce mă miră este faptul că nu îți dai seama că mai toată lumea rîde (și rîdea și la val david) privind acest comportament la tine. dar dacă ții cu tot dinadinsul să fii clown e ok pentru mine. dar nu te amăgi că oamenii te-ar privi ca pe un fel de geniu neînțeles. asta dacă vrei să locuiești în mijlocul realității și nu într-o fantasmagorie pe care cu grație ți-o imaginezi. cînd mi-am lansat volumul la cluj și la iași am spus poate ceva mai mult. oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este deja evident, nu mă deschid între străini.
mă măgulești cu siguranță și cînd mă compari cu sorescu, eminescu, corbu, cărtărescu sau buchovski. chiar dacă sub o formă paternal-dojenitoare, alăturarea îmi face cinste dar nu o iau în serios. sînt convins că sînt destui care abia așteaptă acum să facă mișto despre acest lucru.
apreciez, așa cum am spus, interesul tău pentru „opera” mea. dar există și persoane ceva mai calificate care și-au exprimat opinia. și, by the way, nu le-am cumpărat-o. dar îți spun deschis, nu mă prea afectează. am mai spus-o, nu sînt poet. iar motivele pentru care scriu sînt foarte personale (dacă poate fi folosit superlativul..). dincolo de unde îți este ție îngăduit să o faci pe paparazzo.

să-mi fie cu iertare, dar nu

yester -

să-mi fie cu iertare, dar nu pot citi texte cu titluri ridicole, gen: Adulmecând osul ori Fierăstraiele râsului. după cum nici pe cele cu titluri banale, truistice. am și eu respect pentru timpul meu. aici era ceva ce trimitea la brâncuși. fii liniștit, nu mă interesează să îmi demonstrezi nimic. pentru că voi lăsa posterității chestia asta. și deja o compătimesc.

Draga Virgil, prin acest

Snowdon King -

Draga Virgil, prin acest paragraf ai spus totul despre tine: "oricum la val david nu mă aflam între prieteni. iar eu, probabil este evident deja, nu mă deschid între străini.".
Ai fost invitat de catre prieteni, de catre oameni care te repecta si iubesc poezia, ai fost alaturi de Luminita Suse, de Carmen Poenaru, ai fost invitat la ei in casa, ai mancat, ai baut, oamenii te-au tratat ca pe un prieten, iar eu, sa aflu acum, ca tot comportamentul tau a fost unul de fatada. Adica, ai venit tocmai din America, ca sa le demonstrezi neprietenilor tai, cat de "exhaustiv" esti? Nu este bine sa te prefaci a fi om in preajma oamenilor, Virgil, pentru ca, uite, ca si in cazul de fata, te ia gura pe dinainte si spui adevarul. Iti pierzi controlul si masca aceea in care pari baiat rezonabil. Dar eu stiu cine esti, si am reusit pentru a nu stiu cata oara sa le arat si celorlalti cine se ascunde in spatele tau. Nu voi folosi cuvantul.
Sunt profund dezamagit ca nu esti capabil sa-i privesti ca pe niste prieteni pe oamenii care te respecta si care te apreciaza. Chiar si eu am sperat sa castig in tine un prieten, te-am bumbacit pe propriul sit sa vad pana unde se ridica aceasta infatuare, aceasta prefacatorie, daca poti renunta la ele. Din pacate... nu poti renunta la ele. Asa ca eu nu o sa mai ma obosesc in ceea ce te priveste, te voi lasa in plata domnului si imi voi vedea de ale mele. Nu voi mai dialoga cu tine pe Hermeneia, dar, din respect pentru ceilalti, voi mai lasa cate un semn. Sa fii iubit.

regret să observ că nici nu

Virgil -

regret să observ că nici nu mai ești atent la ce ți-am scris în comentariu și devii tot mai incoerent în ceea ce răspunzi precum și în modul în care crezi că îți construiești argumentația. de fapt nici nu prea înțeleg ce urmărești. de vreme ce nu are nici o legătură cu textul de față.