Sixtus -
În toamna asta înnebunesc nebunii
e-o nebunie calmă temperată
pe strada mea cu un cuțit în suflet
moare o babă (poate sicofantă?
căci clevetește încă-n rugăciune…)
imaginea cuțitului în suflet
și-a-abur'lui de sânge ce-i ofrandă
- ofertă unui zeu extraterestru -
e o erată proastă expirată
și cine nu-i nebun de frumusețe
în toamna asta calmă temperată
să nu se-ncumete de-acuma vreodată
să spere că APOI n-o fi tristețe
Poezie:
Comentarii
Aranca -
Din când în când revin în "toamna temperată" pentru ritmul acut al melancoliei degajat de text. Pare decupată dintr-o piesă folk mai veche și copiată la sfârșitul unui caiet dictando de un elev timid cu palmele aburite priin buzunarele gândurilor. Înnebunesc nebunii, se înmulțesc sicofantele. Mi puoi raccontare ancora una volta la storia del mondo ? Ancora una volta...
Sixtus -
Aranca, Prin comentariul tău dovedești că ești poetă. Ceea ce eu nu am pretenția să fiu. Și dacă, uneori, un text de-al meu degajă un anumit parfum poetic, fie și cam vetust, este pentru că, așa cum știm, romȃnul s-a născut… etc.
Aranca -
Există un parfum al lucrurilor vetuste puțin înțeles de alți sicofanți. Știi cum e cântecul: "Viens découvrons toi et moi les plaisirs démodés"...
Aranca -
Dar să lăsăm sicofantelor ce e al sicofantelor, "e o erată proastă expirată". Nouă ne rămâne "toamna asta calmă temperată"...
Sixtus -
si sa nu speram ca APOI n-o fi tristete...dar pe ACOL, bongiorno mia melancolia (nu stiu daca am scris corect...mai are si omul lipsuri)