Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
Pentru că întotdeauna Dorin vine cu lucruri interesante. Ce putea să mai urmeze crucilor dacă nu o cruce adevărate făcută din semne? Semnele Dorinului de Cozan vin să izbească realitatea cu puterea unei reflecții care nu e ușor a o pătrunde. Acum o cruce o poți citi în toate sensurile și felurile, totul este să realizezi că de fapt, tu, cel care te lungești de-a lungul sau de-a latul ei, urci sau cobori de pe ea, realizezi deci că ești, că te faci una cu lemnul ei. Poetul, și el, se face una cu cuvântul. Magdalena și ea se face una... Se face una.
aș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
cred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc
Comentarii
alma -
Remarc stilul și o anume continuitate, deși există și aici disrupții, necesare și chiar inevitabile. Mă refer și la partea vizuală a experimentului propus de tine. Frumos.
francisc -
crucile mele au aceasta discontinuitate si inchidere a mintii in vederea depasirii ei. deocamdata, frumosul si absurdul lumii in care mai traim, esteticul si tragicul, firescul, neputinta si fascinatia se constituie in axe care -urca, coboara? - isi fac simtita totusi prezenta intr-un continuum de tipul vartejului cartesian. o alta nuanta este carnalitatea acestei lumi; si setea. multumesc
Călin Sămărghiţan -
Pentru că întotdeauna Dorin vine cu lucruri interesante. Ce putea să mai urmeze crucilor dacă nu o cruce adevărate făcută din semne? Semnele Dorinului de Cozan vin să izbească realitatea cu puterea unei reflecții care nu e ușor a o pătrunde. Acum o cruce o poți citi în toate sensurile și felurile, totul este să realizezi că de fapt, tu, cel care te lungești de-a lungul sau de-a latul ei, urci sau cobori de pe ea, realizezi deci că ești, că te faci una cu lemnul ei. Poetul, și el, se face una cu cuvântul. Magdalena și ea se face una... Se face una.
francisc -
pentru a (ma) intelege indraznesc si te rog sa spui de ce ...magdalena? multumesc, cailean
hecatonhir -
aș atrage atenția asupra celor două traiecte pe care se constituie relația dintre text și postulatul estetic: ordinea verticală moderatoare a divinului (sa fie inversat?) și cea orizontală a umanului eliptic și a prosternării. remarc eleganța și oglinda verticală. un experiment reușit pe deplin.
francisc -
cred ca susul e jos si invers ptr divin. e posibil sa il putem intui astfel prin aceasta lipsa careia ii spunem dragoste. de aceea imi place magdalena. ambele demersuri sunt necesare, cred. multumesc, dane
Sapphire -
Remarc partea aceasta poate mai mult decât celelalte din ciclu, poate și unde cumva o așteptam. Găsesc tulburător modul în care, așa cum remarca și Dan, ai reușit să forțezi cititorul să se suprapună unor dimensiuni diferite, pentru ca apoi să sugerezi vizual și prin cuvânt urcușul (către Dumnezeu) prin coborâre (în sine) și coborârea (către sine) prin urcare (către Dumnezeu). Complet experiment, Dorin.
francisc -
sapphire, bineinteles ca alta cale nu este ptr talpile noastre si, fara a fi patetic (sper) marturisesc ca ati vorbit cu totii mai frumos decat as fi reusit eu. ma bucur ca v-a placut crucea. multumesc