din ziua-ceea apatică
el a-nceput să nu mai uite nimic

lucrurile mureau periodic
după obiceiul știut al lucrurilor
iar întâmplările toate împreună
cu oamenii se duceau la fund
și făceau niște bule pe care
nici măcar pe acestea
el nu le mai putea uita

nici visele nu le uita
deși visa tot mai rar
ca un mecanism de auto-protecție

după câțiva ani de la moartea lui
niște savanți care săpau după cu totul altceva
i-au găsit creierul perfect conservat
l-au pus la microscop
și-au notat
într-un carnețel

pe care apoi l-au făcut
uitat