s-a așezat lângă mine, într-un ostrov cu melci gătindu-se de nuntă
spatele lui gol, culcat în iarbă, mi-a hrănit anorexiile dând foc la labirinturi
am încercat să-l pictez dar pânza a început să se miște
șterge-mi sufletul cu tine, a zâmbit în mahrame. avea buline de zar pe spate,
m-am ghemuit să nu devin furnică

mi-am amintit
ne-am mai întâlnit undeva în copilărie
satul bunicilor noștri făcea un pod peste soare
într-o dimineață am auzit amândoi cum bărbații spintecă porcul de ignat
și în noi a înghețat un nufăr, suflarea morții arătându-și primul dinte

deși nu învățam împreună, același pod peste soare ne străjuia săgețile de plop
ne aruncam unul altuia carți țesând o pânză și apa ne contura chipul
te cunosc, am murmurat
dar eu te iubesc mai tare, m-a privit în ochi și clipa aceea avu sare

bunicii tăi?

da, și bunicii tăi aveau barbarul obicei să sperie copiii ?

mi-a luat mâna în palma lui
uite, la răspântia asta m-ai întâlnit

apoi mi-a vorbit despre magi într-un fel familiar
de parcă ar fi stat cu ei la masă

_________________________________________________________________________

***acest poem se citește ascultând Teresa Stich-Randall - Nacht und Träume, D.827.
http://www.youtube.com/watch?v=VRQ7loFtD3M&feature=related