Thorkild -
fascicule moi de liniște despică
aerul dens al stației
lumina subțire filtrează fețele adormite
ale călătorilor obișnuiți cu solitudinea
perpetuă a vagoanelor străbătând tunelul
acolo nu știi niciodată dacă
fluxul gândurilor are consistența
atât de necesară depășirii
simplei nevoi de a exista
o dorință exagerată
de a duce o existență umilă, dar intensă
printre vagoanele cu transpirația mecanicilor
infiltrată în osii, șuruburi și tampoane
se simte în pulsul lor
e atât de liniște în forfota aceasta umană
încât viața parcă a încetat să mai fie
un pachet de nevoi, isterii și speranțe
transferându-se pe nevăzute în
zgomotul uniform, imperturbabil
al metroului între stații
Poezie:
Comentarii
andreea iancu -
interesanta ideea;:)printre mecanica existentei, exista o constiinta a ceva. iata, un text subtil care arata cinic si siret absurdul existentialului(strofa a doua si a treia) pana la interes: constiinta a ceva. medeea