Virgil -
...
astăzi un bătrîn m-a întrebat
de ce nu am prieteni
l-am privit în ochi și
m-am prăbușit ca o pasăre
care moare în zbor
sfîșiind pleura norilor
cu gheare înțepenite
răsucindu-mă în nimicnicia
amintirilor
Poezie:
în nimicnicia amintirilor
Comentarii
Ela -
tu cel ce simți - metaforizând - prăbușirea zborului fără păsări, dez-nimicește timpul amintirii, întoarce-l agale spre un sens al adevărului netăgăduit, acolo unde prietenia nu are falsul închipuirilor.seama ia la oamenii cei nevăzători. "m-am prăbușit ca o pasăre" - m-am înălțat liră din poem. primește-te azi înapoi. întreg. e ziua Nașterii Domnului. Ela
Luv -
e o dramă. să mori în zbor e chiar o dramă. de la înălțare spre colaps nu-i decât o secundă. mesaj profund și imagini sfâșietoare. au venit sărbătorile... simt la fel.
alma -
Remarc în poem o metaforă foarte reușită: "pleura norilor". Însăși construcția versurilor duce imaginația la vârtej, vrie, spirala pe care, uneori, e necesar să coborâm, pentru a putea privi, în adânc, rădăcinile.
Virgil -
da, știu că sînt Sărbatorile. uneori însă și în mijlocul lor mai e un sîmbure de tristețe