Aș putea sta ore întregi cu ochii
în zidul din fața ferestrei.
Acolo apare uneori mama,
ținându-mă de mâni...
E ca într-un film cu numai două culori.
Ea ține ochii închiși,
palmele-i sunt murdare...
cearșafurile sunt negre,
și sârmele și cleștii...
Numai cerul...
deasupra mea e altfel.
Poezie:
Comentarii
Oriana -
Interesant film BICOLOR, proiectat pe zid, cu mamă ținând copil de MÂNĂ. Cred că ai înțeles unde mai ai de finisat. Și care sunt cele două culori? Cerul are altă culoare, a treia, nu? Aș putea sta ore întregi cu ochii în zidul din fața ferestrei. Acolo apare uneori mama, ținându-mă de mână... În acest film în două culori ea ține ochii închiși, palmele îi sunt murdare, cearșafurile negre, și sârmele și cleștii... Numai cerul deasupra e altfel.
minicooper -
toate sunt negre, inclusiv amintirile, având în vedere că mama nu mai este... Când afirm "numai cerul deasupra mea e altfel", mă refer la a doua culoare, la simbolul speranței, venit de la Providență.)nu poate fi vorba tot de negru, nu? eu am ținut-o pe mama de mâini, ne-am ținut de mâini în niște situații foarte dificile... este exact imaginea ultimelor clipe. nu am vrut scriu despre copilărie, ci despre despărțire, despre antiteza dintre negru și alb, plus și minus, pozitiv și negativ...
Oriana -
Îmi pare rău pentru mama ta. Acum înțeleg ținutul de mâini. Bănuiam că cerul cerul acela e alb, am vrut confirmare.Numai bine!