îl găsi risipit pe un stâlp ca un altar din care mâncau păsările
picioarele lui, acoperite de apă, erau pline de răni
ar fi vrut ca simpla ei atingere să-l tămăduiască
pleoapele îi tremurară a degete pe clape
încercă să deschidă ochii ea să pășească dincolo de poartă
câteva secunde căută să focalizeze locul de unde venea căldura
nu a mai fost nimeni pe aici demult
simțea înlăuntru un sunet de valuri izbindu-se de recif
gândi ce ușoară ar fi alunecarea lor pe gheață
dârele albastre ale umbrelor proiectate pe ziduri
îl cuprinse și
în timp ce mâinile ei urcau spre vârfuri
din el coborau aburi
pergamente fine
cu desene de demult
pești
arbori ciudați cu frunze roșii
începeau să se miște
dincolo de cortine,
o mască ale cărei gânduri înfloresc -tempera kelaro, 13 aprilie 2008
Comentarii
Sapphire -
Katya, aceasta nu este poezie. Nu este prima încălcare a regulamentului de când ai revenit. Te rog să remediezi în cel mai scurt timp. Următoarea ocazie de acest fel va aduce o propunere de suspendare a contului tău.
queen margot -
ai rabdare, sunt in teste la imagine, nu e gata. am nevoie de 10 minute
Sapphire -
Katya, aici nu e poligon de testare. Te rog să îți revezi textele înainte de le posta și te mai rog să nu consideri că întreaga echipă hermeneia trebuie să stea pe urmele tale să urmărească momentul în care totul este în regulă cu postările tale. Se presupune că avem respect reciproc pentru ceea ce facem aici. Sper să mai avem ocazia de a discuta despre aceste aspecte (repet: nu este prima dată când procedezi de asemenea manieră).
Sapphire -
Erata: desigur, "sper să nu mai avem ocazia". Adică... prefer să apuc să și scriu despre poezia ta, despre grafica ta, care chiar îmi plac de cele mai multe ori.