desperado

imaginea utilizatorului casandra

poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial
şi voluptatea unei meduze
dansând în poala adâncului

nu mă voi speria
de un sombrero
sub care se ascunde tristul mariachi
ochii tăi încreţesc marginile
o sevă galbenă stă ca lava în coşul unui vulcan
sau poate gândul meu îl înalţă
iar tu îl colorezi pe dinăuntru ca pe o capelă sixtină

aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei

eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge

Comentarii

textul asta curge frumos,

textul asta curge frumos, fara poticniri. Are imagini in discretia lor - frapante. Finalul o rotunjeste:
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge"

intradevar, o poezie fara

intradevar, o poezie fara cusur, as spune. finalul e puternic, frumos. daca ar fi sa caut un cusur totusi, as spune ca "quezalcoatl" impiedica putin. as fi gasit ceva care sa descrie sarpele ala cu aripi (m-am uitat sa vad despre ce-i vorba, evident - habar n-aveam). am indoieli insa ca ar fi iesit mai bine, asa ca ramane o doar semi-nemultumire. a fost o placere sa citesc.

personal nu pot spune despre

personal nu pot spune despre acest text că este bun doar pentru că el curge frumos. nu este suficient pentru mine ca cititor. putem scrie cuvinte care să curgă frumos chiar dacă asociem maimuţă cu muşama, şi putem spune wow, e genial.
"poate că ai dreptate
aluniţa pe care o mângâi
cu tandreţea unui orb
are potenţial"
aluniţa în acest context îmi aduce un disconfort, nu are potenţial, în sensul că dacă iau aceste versuri şi le vizualizez, văd o aluniţă care mai este şi mângâiată.
nu mi se pare nici intim, nici profund. e greu să scoţi ceva de calitate în poezie discutând despre aluniţă. de ce nu despre bătătura sandalei.
apoi
"aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei" - să fim serioşi. facem profilul cuiva din orice: din bambus, din vată de zahăr dar să vizualizez, repet, o aluniţă cu chipul cuiva, mă abţin.
"eşti ofranda
sunt piatra pe care vei curge" - extrem de banal dacă nu chiar reduntant prin simplitate.
singura strofă care cât de cât merge spre bine este strofa a doua.

D-le Gorun, semnul lasat de

D-le Gorun, semnul lasat de dumneavoastra ma onoreaza, imi limpezeste cerul si-mi insufla energie creativa.
Cu multumiri si prietenie.

Cristina Sirion, iti

Cristina Sirion, iti multumesc pentru cuvintele frumoase si rabdarea cu care l-ai identificat pe zeul Quetzalcoatl, simbol al mortii si al invierii, motiv pentru care l-am gasit cel mai potrivit, sa-l introduc in acest context. Semi-nemultumirea ta, o simt prietenoasa. Te mai astept.

Silvia Bitere, ma bucura ca

Silvia Bitere, ma bucura ca ti-a placut cat de cat strofa a doua si iti multumesc pentru atentia cu care ai analizat poemul. Consider parerile diferite, pe text, intotdeauna binevenite si incerc sa trag foloase, dar, alunita pomenita este doar un pretext pentru un gand inalt. Cu prietenie.

Raluca Blezniuc, apreciez

Raluca Blezniuc, apreciez sfatul si chiar imi place varianta ta, dar, cred in poem, doar cu alunita pe el. Pe viitor, voi tine cont de sugestiile tale. Te astept cu aceeasi sinceritate.

Un text interesant, care mi-a

Un text interesant, care mi-a atras atenţia. Dincolo de această eterogenitate a cuvintelor, imaginilor, conceptelor, văd o discretă şi plăcută dialectică între eros şi thanatos care susţine întregul poem.

Mai jos se simte o emfază, o forţare şi aş sugera o reformulare.

„aluniţa asta are noaptea profilul tău
quezalcoatl îţi stă pe umeri
o senzaţie de neîmplinire
subţiază căpăstrul zilei”

Strofa a doua şi finalul sunt însă notabile.

raluca in care caz putina

raluca

in care caz putina atentie la exprimari, nu strica. cat despre jigniri, oh well. nu cred ca-i site-ul potrivit. dar e preferabil ca termenii sa fie folositi corect. obiectiv/ subiectiv.

Un poem de atmosferă destul

Un poem de atmosferă destul de reușit, eu îi acord o notă mare și sentimentală la acest capitol... plus felicitările mele pentru penița de aur obținută de la Sixtus, am auzit că Domnia-Sa nu mai acordă distincții pe criterii de sex, vârstă, etc... deci, încă o dată, felicitări!
Sunt însă câteva exprimări un pic forțate în poem, cum ar fi 'are potențial' o zicere deja ultra-uzitată în cercurile hai să le numesc 'mai puțin poetice' alăturate cu o înșiruire de metafore desprinse aproape ad-literam din poeții generației de aur a poeților sud-americani ai anilor 80, laureați Nobel and such.
Părerea mea este că dacă ai încerca mai puțin să scrii ca să ieși în evidență și să ai comentarii, apoi dacă ai copia mai puțin din poezia consacrată și te-ai axa mai mult pe ceea ce ai tu de spus (pentru că simt că ai destul de multe de spus) și ai spune-o în felul tău și nu al altora, ar fi mai puțin strident ceea ce scrii și ai putea, în cele din urmă, să îți faci auzită vocea.
Doar o părere,
Margas

Laurentiu Belizan, imi pare

Laurentiu Belizan, imi pare bine sa te regasesc in pagina mea. Penita oferita, urmata de un comentariu stufos si pertinent, au reale puteri incurajatoare asupra mea. In ce priveste observatia , ma voi gandi, cum as putea subtia capastrul acelei emfaze, fara sa-l dau jos pe Quezalcoatl de pe umeri. Sa mai treci. Cu multumiri si prietenie.

Marga Stoicovici, iti inteleg

Marga Stoicovici, iti inteleg nedumerirea, mi s-a intamplat deseori sa nu imbratisez parerile unora, ca cititor. Gasesc, totusi, inadecvata aluzia, invaluita de o lejera ironie, catre gusturile si criteriile d-lui Gorun, de apreciere. Nu stiu ce sa cred, pesemne, exprimarea mea a fost pe alocuri discreta, alteori stridenta, bine ca nu a fost plictisitoare. Desigur, tine mult de personalitate. E probabil, ca un anumit stil, mi s-a mulat mai bine pe piele, deloc copiat. In evolutia mea, voi tine cont negresit de sfatul tau si te astept cu aceeasi strictete feminina. Iti multumesc pentru atentia acordata poemului. Cu prietenie.