adriana am ramas impresionat citind acest poem. reusesti sa imbini foarte bine imaginile arhetipale ale "vesniciei nascute la sat" cu ritmul doinei. motivul ferestrei din incipit secondat cu cel al cuvintelor si al gurii creeaza contextul comunicarii, impartasire de dor si viata. lirismul simplu, esentializat, deschide o lume tihnita de poveste, animata de elemente uranice, telurice si florale, ce consteleaza dialogul ceremonial dintre eu si lume. dialogul sinelui cu vocea alteritatii (poate tot a sa/ a cosmosului-prietin -vezi Miorita/ Revedere/ Ce te legeni...- ori, de ce nu, poate chiar a lui Dumnezeu) restabileste echilibrul stihiilor dinafara cu cele interioare: "seninul înghețat în flori de măr". simbolismul crucii, ambivalenta a vietii (zarea transfigurata) cat si a mortii (pluralul sugerand spatiul sacralizat al ingropaciunii, cimitirul) prin arhaica alternanta cauzala, incadreaza spiritul mereu in cautare, nelinistit de inconsistenta efemerului (mă strigă un sobor de maci spre vară), cu axele fundamentale ale fiintei. revitalizata de calmul seninului inghetat si de prospetimea florilor de mar. poem de multe penite. dintre care prima ti-o ofer eu.