„life is like a rollercoaster it does flips and throws you over”
au venit nopțile calde și nopțile sărate tot mai lucid
când nu am somn sunt o bocitoare
la căpătâiul mortului poftim intrați un pahărel de țuică nu vă cer mult doar să nu mă lăsați singur
sunt unele plecări pe care le simt ca un fierăstrău hăcuind sternul
lama zimțată linge inima
apoi o pătrunde
în urmă
doar așchii din tot ce-ai fi putut să însemni
dimineața aceasta a început sterp ca o vacă bătrână ce nu mai dă lapte
un duș fără vlagă pielea cade ca o cărămidă dintr-un zid părăsit
ochii mei nu sunt ochii mei nici nu știu dacă văd ori dacă ceea ce văd e real
mă lovesc de pereți ca un paralitic ce cade din scaunul cu rotile
soarele o da soarele e la locul lui ca un taxator pentru locurile de parcare
blocurile se topesc din încheieturi curge bituum fierbinte mi-ar plăcea să cred că
blocurile sunt bucăți mari de halviță răsplata noastră pentru vremurile în care eram copii și n-aveam altceva de mâncare decât prune verzi
ai dormit bine? eu nu cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii
am visat urât nu știu ce dar era urât puține lucruri de făcut azi
merg la biserică mănânc forțat maxilarele scârțâie ca roțile unui tren oprit brusc
îmi mângâi chipul simt barba ca pe o blană marele animal brun
sau poate alb
s-a trezit
*
merg pe stradă îmi sug burta fac loc oamenilor
și micilor obsesii mă gândesc la câteva lucruri puțin importante
cum ar fi să am card nu am avut niciodată nu știu să pun bani pe card
cum ar fi să merg cu avionul cum aș reacționa la turbulențe probabil
ar fi ca frica de viespi
soarele îmi arde ceafa apa iese prin pori
sfârâie
*
liniște absolută
aud cum prin mine toate se mișcă
ai dormit bine? te văd cum înghesui cu pumnii hainele în rucsac
biletul de avion atârnă de buzunar ca sânii după radioterapie
cafeaua groasă mi se lipește de cerul gurii
ce de plecări domnilor
ce de plecări ne așteaptă
Comentarii
bobadil -
Marturisesc primul impuls a fost sa incep sa fac comparatii, paralele cu alte scrieri ale altor scriitori, ar fi destule pe aici. Apoi insa, la a doua lectura m-am trezit (iata si eu cu greu, ca ardeleanul) sedus de aceasta "facatura" poetica a lui Emilian... si odata intrat in poem i-am simtit gustul amarui de "cafea groasa", am dat piept si eu cu o zi de luni, cu "burtile supte" ale si mai ales cu "lucrurile fara prea multa importanta". Poate cu exceptia finalului, care este un pic prea previzibil si usor banal, poemului m-a incantat pe toata intinderea sa. Imi place cand autorul reuseste ca in cazul de fata o economie de mijloace complicate, de metafore grele, evita cuvintele la care au acces doar cei cu o anumita eruditie si se prezinta in fata cititorului asa, dezgolit de aparente angoase metafizice, in forma sa poetica cea mai adevarata a trairii, a emotiei sincere. Aici Emil ne invita poate la cel mai greu lucru de pe lumea asta si anume sa privim aceasta dimineata "plina de despartiri" prin ochii lui care tanjesc dupa vremea cand "eram copii si nu aveam ce manca decat prune verzi". Englezul spune ca "you cannot be in someone else's shoes", dar uneori, iata, cu ceva lectura, zic eu ca am reusit. Semnalez acest poem de calitate membrilor site-ului. Bobadil. P.S. 1/ Scuze daca vreunul dintre citate nu este exact, am citat din memorie (din lipsa de timp) si dupa doar doua lecturi, dar am tinut sa las semnul meu aici 2/ Fotografia de la inceput mi se pare deosebit de inspirata, la randu-i
emiemi -
Bobadil, in ordine descrescatoare: Fotografia e din arhiva personala si e facuta in atelierul bunicului meu, probabil ultimul dintre fierarii de moda veche din regiunea mea, cu nicovala si cuptor cu foale. Apoi finalul e, intr-adevar previzibil, am simtit nevoia putin sa las deschisa supapa dupa incordarea din restul textului. Cit despre comparatii si alti autori, tocmai am citit un comentariu al Ioanei Barac, care spunea ca despre un lucru s-a scris. Putem face si noi un poem despre acelasi lucru, mai bun sau mai prost. Putem incerca, variatiunile poetice nu sunt apanajul unui anume autor. In alta ordine de idei, multam de apreciere.
solomon -
imi place. asta nu: "ce voi îmbrăca mâine ce vei îmbrăca mâine"