Sabazius -
pasteluri olandeze
ochii ei îl urmăreau obsesiv de pretutindeni
din apelurile disperate ale părinţilor de pe sticlă de pe stâlpi
o căutau de-o săptămână dispăruse pur şi simplu de pe stradă
el
o găsise deja înainte de toate dar nu-şi mai amintea prin ce cotlon
al depresiei o rătăcise din nou
era sincer în căutările lui era sincer în tresele de pe umăr
umbla prin lume cu palmele pătate de răsuflarea ei
la vedere în plină lumină
ochii ei îl urmăreau obsesiv din grădina din spate
ca orice copil cuminte ea n-a plecat nici o secundă prea departe de casă
străine
hrăneşte-te în continuare cu ştirile de seară şi minte-te
că nu vei fi niciodată vecin cu moartea
poţi răsufla uşurat
şi anul acesta primăvara răsare
din pieptul copilului
altcuiva
Poezie:
Comentarii
un alt
Sancho Panza -
Stefan Mihailescu, in poemul de fatza.
printre altele, am dat aici si de sindromul "mie asta nu mi se poate intampla", bine surprins.
PS: n-as fi dezvaluit identitatea EI...:)
placut.
Uneori...
Sabazius -
...mă mai apucă şi pe mine :). Mulţumesc pentru vizită şi mă bucur că ţi-a plăcut. Dacă am înţeles bine, ar trebui să schimb titlul, nu?
N-am
Călin Sămărghiţan -
N-am urmărit foarte atent evoluția autorului, dar putem da crezare opiniei lui Sancho. Totuși găsesc câteva dizarmonii: o căutau - o găsise - iarăși o rătăcise (cam ezitant), dispăruse de pe stradă / dar ea nu plecase prea departe de-acasă.
Subtitlul e tentant, dar n-am înțeles de ce pastel, și de ce olandez.
Călin
Sabazius -
O iau de la coadă la cap. Am gândit "pastelurile olandeze" ca pe un ciclu/o serie de poezii care surprind, fiecare în parte, câte un instantaneu/o poveste/un aspect al societăţii sau vieţii în Olanda, ţară în care locuiesc de un an şi ceva. Unele aspecte sunt specifice, altele pot fi şi general valabile, ca dovadă că nu numai pe "la noi" se întâmplă "minunăţii", aşa cum suntem tentaţi să considerăm. Recunosc, termenul de "pasteluri" nu este folosit în sensul convenţional, de descrieri ale naturii. Poate că ar fi mai bine să refurmulez cu "clişee" sau "instantanee", dar mi se par cam tehnicizate. Din aceeaşi categorie fac parte şi "Q Fever", "E.R.", "Ilustrată cu mori de vânt", "Sarea pământului"... Iar alte cicluri pe care le-am conceput sunt "TV subCULTura" şi "neconvenţionale".
Revenind la poemul de faţă. Povestea este legată de dispariţia unei fetiţe de 12 ani, pe care părinţii, autorităţile şi întreaga Olandă au căutat-o disperaţi câteva zile bune, până când un vecin de-al familiei, poliţist, s-a predat ca ucigaş al copilului, la indicaţiile lui cadavrul fetiţei fiind desoperit în curtea din spatele casei ucigaşului. Deci el o "găsise" chiar înainte de începerea căutărilor (se pare), apoi o "rătăcise" în spatele casei, din cauza unor tulburări psihice de care suferă. Conform declaraţiilor părinţilor, copilul a dispărut de pe stradă, dar n-a plecat prea departe de casă, ci doar "puţin" în curtea vecinului.
Se pare că totuşi nu am reuşit o sugestie foarte clară. O să mai lucrez, probabil, când se mai "răceşte" textul.
Cât despre schimbarea de tonalitate, cazul m-a impresionat atât de tare încât n-am putut să-mi păstrez vocea semi-ironică "tradiţională".
asta inseamna ca
Sancho Panza -
eu am citit cu niste ochelari nepotriviti. dar, cum habar n-aveam de la ce a pornit, am o scuza.
Adriana
Sabazius -
Nu-s aşa nepotriviţi ochelarii ăia... Ai remarcat foarte bine sindromul acela, "nu mi se poate întâmpla mie". Dar dacă s-a înţeles altceva din poezie, e vina celui care a scris, nu a cititorului :). Trebuie să mai reglez un pic "avansul" :).