totul a început cu acest film vechi
din care lipsesc acum secvențe
chipuri de fum gesturi încete
arată către un deal
de câte ori amintirile plesnesc
abia mai recunosc
câte un mort-doi

nu mi-e rușine cu moartea mea preferată
am tratat-o corect am invitat-o la parastase
ca să ne numere pe toți laolaltă
a tot rărit rândurile în jurul meu
dar nu mi-am schimbat preferințele
m-a mirat întotdeauna vinul comemorărilor
am observat că are același gust
ca în prima noapte de vineri spre nu știu unde
de parcă cineva ar fi vrut să spună
că în fața morții toate vinurile sunt egale
după moartea aceea nimeni nu a mai fost veșnic
în toate o pândă discretă
ca o respirație din jocul de-a v-ați ascunselea

toți morții mei sunt fabuloși
chiar și cei despre care nu-mi amintesc nimic
sufletul meu e un șir lung de absențe
vinul acestei toamnei curge până
la marginea numelui

uneori cred că după deal se află un sat
în care miroase mereu a lemne proaspăt tăiate
și-n care un bărbat tânăr puternic ars de soare
își duce din când în când mâna streașină la frunte
să vadă cine coboară