azi e o epocă nouă, de aprins lumânări,
de jelit cuvintele ce nu se vor spune
în nicio limbă,
de golit mărunțișul din buzunare,

te sărut cu gândul la alta,
dacă ai rămâne așa,
cu ziua în brațe, pe canapea,
precum o haină uscată de respirația mea,

aș rămâne cu tine un iglu,
pentru toate sonatinele nordului,
dacă nu m-ar aștepta
înălbitorul pentru români,
să le promit că vor mânca gratis și vor dormi pe bani,
să îi ascult
ca un premier de indigo, cu mâinile în buzunare,

deschid yala, ușa scârțâie fără motiv,
am lăsat în urmă un semn,
pe gâtul tău alb,
și ți-am promis că te voi înșela,
cu fiecare lună plină,