cezara -
infinitive
el avea o pădure
o purta tot timpul cu el
ea
era un iaz
câteva nelinişti nedefrişate
desăvârşeau sfârşitul lor
el avea o margine
ea
zborul
Poezie:
el avea o pădure
o purta tot timpul cu el
ea
era un iaz
câteva nelinişti nedefrişate
desăvârşeau sfârşitul lor
el avea o margine
ea
zborul
Comentarii
Infinitivul sau ființa prelungă
Călin Sămărghiţan -
De parcă ne-am purta neliniștile direct în spinare, iar coasa de la rădăcina lor stă și așteaptă.
Fragile sunt legăturile care formează liantul poeziilor Cezarei, un castel de nisip în fața căruia îți ții respirația ca să nu se surpe. Aici scrie parcă direct despre lemurieni și fantasticul tărâm Mu: omul pădure și femeia iaz înmărginindu-se. Aveți grijă ce spuneți, căci ar putea prinde ființă!
Asta ca să știm că mijloacele stilistice nu sunt decât descendenții îndepărtați ai vechilor magii ori formule alchimice.
elegia unui cuvânt şoptit
cezara -
m-am aşezat pe margine. se vedea prin pădure umbra unui om.părea fără contur.
să fi fost...?
mulţumesc călin pentru că m-ai întâmpinat aici pe tărâmuri noi.
rara