"Hyerophant" - Chad Michael Ward - Los Angeles
reiau aici seria constrîngerilor poetice de luni
vă rog să postați la comentarii textele pe care le scrieți sub inspirația imaginii de mai sus și pe parcurs le voi introduce în corpul textului.
lentib
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
Sabazius
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
batori
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările
Comentarii
***
Lentib -
Titlu : hierofantul din Woodstock
Subtitlu : Lucy in the sky with diamonds
Când satyrul-sicofant le-a arătat drumul
Încă nu îşi golise cupa de trei ori
În Eleusis dimineaţa avea obrazul unei fecioare
Dar pereţii de lut îi scorojeau pielea coborând încet în ea
El visa la Vat Anghor cu ochii închişi
Petrecerea luase sfârşit
Coiful îi căzuse de pe creştet
În faţă apăru un zid negru
Breughel cel bătrîn şi Goya schiţau ceva pe verso
Din picioarele lui începeau să crească rădăcini de mangrove
A ieşi din pământ este umilinţa şi sfidarea supremă
erată
Lentib -
Virgil, te rog dacă se poate : în loc de "vestală" să pui "fecioară".
Mulţumesc
done
Virgil -
done
imagine poetică
Lentib -
Acest tablou îmi place extrem de mult. Este păcat că membrii site-ului nu exploateză resursele poetice care plutesc în el.
Autorul lui i-a imprimat subtilităţi filosofice, teologice, însoţite de o fină auto(ironie) aş zice eu.
Laurentiu
Virgil -
ma bucur ca ti-a placut. Chad Michael Ward e un artist grafic din LA care lucreaza mai mult in zona eroticului dark si horror. Nu as spune ca mi se par semnificative majoritatea lucrarilor lui dar unele reusesc sa se remarce in mod deosebit. Tipul este inca tinar si probabil va evolua. Depinde daca se va lasa atras de filozofie si teologie sau de ispita comercialista.
In ce priveste masura in care membrii site-ului au curajul sa exploateze aceste resurse, asta este ceea ce este. Din experienta mea femeile sint mai curajoase. A fost o vreme cind Oriana, Aranca, Queen Margot, Alma, Sapphire si alte poetese de aici se lasau mai inspirate. La urma urmei este un joc al colaborarii si poate al competitiei si melanjului. Eu inca astept.
Hyerophant
Sabazius -
hai
recunoaşte
ai recunoaşte picioarele astea oriunde
le-ai spălat în fiecare lector
sau ureche plină de predici
de nu-ţi mai simţi degetele amorţite
pe bucata soioasă de pânză
ce ţi-e şi cu devoţiunea asta
oarbă
fără întrebări şi fără răspunsuri
doar cu pereţi de pe care curg gânduri
decrepite ca orice religie
cu puţină vechime în câmpul muncii
hai
recunoaşte
ţi-a venit nu o dată să tragi cu ochiul
pe sub sau peste
oricum n-are importanţă cine
atâta vreme cât astăzi
te închini aceluiaşi coşmar din carne şi din sânge
dar de data asta fără chip
cioplit
evadarea din ecliptic
batori -
În jurul lor cancerul se întindea în toată splendoarea lui
Lăsând mucegaiul să le pătrundă în oase
Ca într-un paradis de smoală bărbatul şi femeia
Împărţeau acelaşi colţ de perete negru
Cum erau priviţi de sus
Adam se purta pe sine într-un coif de hârtie neperforat – un lunatic
În timp ce Eva cocheta sub un bandaj din cârpă – aşa cum era scăpată din rai
Nu aveau nevoie de prea multă privire
Goliciunea le era suficientă pentru a se îmbrăţişa
Totuşi
De atâta durere şi mirare Iacob îşi urca singur scările