Virgil -
...
februarie
transparente și reci
vertebrele zilelor trosnesc
sub greutatea umbrelor noastre
bolnave
în lumina gălbuie
un soare amorf
lipit de parbrizul umed al cerului
alunecă onctuos
în ocean
cele mai simple lucruri
îmbătrînesc singure
precum algele
în februarie
Poezie:
Comentarii
Ecaterina Bargan -
despre trecerea tiptilă a timpului odată cu_căderea soarelui în spațiu vîscos și acumulare lentă a zilelor transparente în sine/umbră, plus structură inelară ce întregește. "februarie" vine ca un punct fix de referință în moment, presupun că n-are ceva simbolic în el. p.s. exista cuvîntul "troznesc"?
Virgil -
nu, dar am eu o slabiciune pentru litera "z"
Dihania -
parcă si văd o plajă pustie, ca-n februarie, nisipul zgrunturos, valurile plumburii si tipetele pescărusilor propagate prin vîntul puternic, sec si rece. finalul iar mi se pare foarte reusit cele mai simple lucruri îmbătrînesc singure în februarie
Virgil -
mi-ai sugerat o idee Matei. acum, sa vad daca imi si reuseste...
Dihania -
mă bucură. astept cu interes
francisc -
de ce februarie si nu martie?
Sixtus -
Uite, d-aia, Francisc. Deoarece: „Cȃnd primăvara gheața-n sloiuri Pe rȃu pornește roiuri, roiuri Și gol pămȃntul la amiază Negrște luncile pustii Iar negre pȃcle se așeză Pe-adolescentele cȃmpii Un vis amar testea-mi crește Ȋn sufletu-mi nemȃngȃiat Privesc, natura-ntinerește Doar ea n-o-ntineri vre-o –dat’ Văpaia dulce-a feții pale Va duce-o timpul repezit Și cel-ce-atȃt cu dor și jale A năzuit și-a pătimit Ȋn pieptu-mi nu va mai afla Nicicȃnd iubire pentru ea” Ăsta, dom-le, e Lermontov (în traducerea subsemnatului). De pe vremea cȃnd învățam limba rusă „cȃtȃnd”. Și am reușit s-o fac praf pe profa de rusă. De mi-a dat numai note maxime pȃnă la sfȃrșitul anului. Fără să mă mai asculte. Și, pentru că tot veni vorba: textul lu’ domnu Profet(ul) chiar îmi plăcu (se mai întȃmplă și așa ceva).
Sixtus -
Errroare, plaaagiat, Doamnelor, Domnișoarelor, Domnilor și Domnișorilor! Traducerea îi aparține lui George Lesnea. Am reușit s-o păcălesc pe profa de rusă. Cu Domniile Voastre nu merge
Sixtus -
corectie "Un vis amar testea-mi crește" se va citi: "Un vis amar tristețea-mi crește"
Sixtus -
Alta corectie "Negrște luncile pustii" se va citi "Negrește luncile pustii"
Virgil -
nici nu îmi imaginam că versurile acestea vor stîrni una așa interes