Uneori, ca și bărbat, mi-e bine
Alteori constat că sunt copil.
Deseori mi-e dor de nesuspine,
Rareori am zâmbetul stabil.

Uneori mă doare că mă doare,
Alteori durerea mi-e gulag.
Vin omizi statuia să-mi măsoare,
Scorburi fac în carnea mea de fag.

Uneori e primăvară tristă,
Îndemnându-și fluturii la joc.
O speranță sapă, sufletistă-n
Ochii mei, unde să-și facă loc.

Uneori e altfel. Gând bolnav,
Apă furișându-se-n săpun.
În ecou cuvântul e concav,
Fără voce, n-am unde să-l pun.

Uneori în mlade am stafide,
Numele mi-l risipesc în cărți.
Cap la cap se nasc efemeride,
Printre ele mor eternități.

Uneori aprind lumini pe munte,
Alteori dorințe strig pe drum,
Goana mea e umbră peste punte,
Straniu vaier scormonind în scrum.

Uneori iluzii vehemente
Bat la poarta veche-a unui vis.
Râd în somn catarge inocente,
Marea lăcrimează în remis.

Uneori ca și bărbat mi-e bine,
Alteori m-ascund în întrebări.
Trag în mine tunuri de suspine,
Eu cu flori le-ntâmpin și cântări...