Virgil -
...
am vrea să fim liberi
o clipă strivită între două picături
prelinse din robinetul singur
aproape obscen ieșit
prin faianța gălbuie dulceag
ne spunem e doar un simbol
o esență ascunsă inertă la timp
izolată de noi prin mii de foițe de aur
ca și cum am fi o baterie de simțuri
fără nici un pericol previzibil
fără un contact închis și fără sens
miile de cărți necitite cuvintele
înfipte în noi frica de a nu fi auziți
luptele cu nevralgia amintirilor
pulberea unor fluturi
incinerați în somnul de care
ne temem
Poezie:
Comentarii
cami -
"O clipă strivită între două picături" este o clipă eternă iar noi "ne spunem că e doar un simbol". Iată, eternitatea e astfel o "esență ascunsă" oare în noi...?
poema -
mi-a plăcut în mod deosebit finalul, care dă și explicația poemului. extinzându-l, mi-aș permite să cred că suntem într-adevăr ( în limita impusă de spațio-temporalitate și de nou înșine ca ființe mărginite) pulbere de fluturi eterni, "incinerați în somnul de care ne temem." foarte frumos spus. o idee pe care o iau mai departe cu mine.
poema -
erată: noi înșine