Fără semn de carte

imaginea utilizatorului Ram

Apleacă-te asupra oaselor mele, înmărmurit,
continuă să le șlefuiești până dai de râuri
cu pești îndărătnic urcând.
La confluențele primenite pune verigi de aur
să-mi prinzi definitiv alunecarea spre tine.
Înveselește-te ca la întâia cursă între băieți
printre halbe cu buza ciobită,
aruncă bacșiș celui ce m-a adus pe tavă.
Halatul apretat, cu buzunarul lipit de uitare,
fă-l steag de împăcare cu soarta,
dă-mi soi bun să las la încolțit,
câmpurile mele să întreacă în rod grădinari iscusiți.
Lasă-mă să-mi strâng părul în coadă de cal,
este singurul mod de a-mi arăta ridul înfășurat a osândire pe gât,
să mă încerci ca pe un aluat la dospit
când iau forma mirată a dorințelor tale;
școlărește, îmbracă-mă în coperți albastre,
nimerind pagina la care te iubesc, din prima.

Comentarii

interesant textul desi poate prea disparate imaginile pentru gustul meu. iar faptul ca nu este "decît" o poezie de dragoste de genul celor pe care eu le numesc "strigaturi feminine" evident ca o sa imi atraga inca o data epitetul de misogin. dar ideea e ca nu e vorba despre asta. eu as fi luat una singura din aceste imagini (ca imagini ai) si as fi scris o poezie.