de ce nu duci textul la atelier? discutam acolo. poate vei beneficia si de parerile altora.

ce are acest text? intrebi.
cred ca mi-ar fi mai usor sa-ti spun ce n-are.

n-are acel inefabil care sa straneasca mintea cititorului, sau acea directete care sa-l opreasca din drum. n-are o legatura intre strofe, ideea este atat de subtire incat se destrama in desfasurare. spune-mi si tu care-i raportul de cauzalitate dintre primele trei strofe si ultima, de pilda...nu, nu cel din gandul tau, ci ala din text! incearca sa-ti inchipui ca e scrisa de mine, si sa identifici o legatura logica, acolo. mie imi scapa; ma rog, stiu ca femeile stau mai prost cu logica...

ce are in schimb? are un limbaj pe alocuri ilar, pe alocuri tautologic, pe alocuri cele doua se imbina.

hai sa o luam pe bucati:
"Stele şi himere
palide-n cădere
se izbeau de mine"

hiperbola. poetul este un urias (asemeni celui din tabloul lui Goya, probabil) care strapunge bolta cereasca. sau asta i-o fi fost intentia...pentru ca, daca iti imaginezi ca "himerele palide-n cadere" subliniasa ideea de maretie, te inseli. plus ca ritmul asta saltaret si dragalas, de cuplet ori de ghicitoare, numai la maretie nu te duce cu gandul.

mai departe:

"Şi-un zeu de febră ros,
şi demonul focos
îmi zvâcneau în vine."

strofa asta e antologica, dar nu in sensul bun!
"zeu de febra ros" e ilar. ca ai vrut sa duci antropomorfismul pana la limitele lui extreme, negand infailibilitatea fata de materie a zeului, inteleg; dar modul in care ai facut-o e tare stangaci...mult mai ok era daca foloseai un biet adjectiv: bolnav. ajungea.
"demonul focos"...tautologic pana-n panzele albe, Eugen! traditia crestina asimileaza demonul ideeii de pedeapsa, de iad, de FOC. iar daca ai vrut sa sugerezi ca acel demon e patimas, iar nu merge - demonul, prin definitia sa, e o entitate a patimii, a dorintei acerbe, etc. m-am facut inteleasa?

"Cu sângele-mi sărat
în două despicat"

sange sarat? care-i relevanta? uite de ce pierzi sirul ideii, fiindca, fortat de rima, introduci niste gaselnite de-astea (cel mult hazoase) si accentul cade pe ele! stridente fiind, ochii cititorului vor ramane agatate de ele, cine sa se mai gandeasca la ce-a vrut poetul sa spuna cand prin fata ochilor inca ii danseaza samba un "demon focos" la brat cu un "zeu de febra ros"?

uite cum se putea formula ideea din cele doua strofe:

"un zeu bolnav si-un demon imi despicau sangele"

dar tu tii mortis sa-i atarni zorzoane si panglicute, ca unei Chirite la primul bal.
ma rog, e alegerea ta. dar sa nu te-astepti ca la acest bal Chirita sa dechida cadrilul...