caii sunt plini de spume zăbale pline de sânge udă solia de iubire
doar ea frige și carnea aburindă a animalelor devotate
toate zidurile sunt scrijelite cu poezii și gemete
încremenind în ele o muzică precum o nebuloasă de uragan

Dintr-un turn înghețat prințesa ce sunt
roade așteptarea (mușcând din batistă, evident)...
pe lespezi de simțuri bătând din picior
ticăind spre acel ceva
ce amână momentul de devenire inertă în viața ce curge pe poale de lume
o consolă de nicicând peste un nicăieri
trăind magic o iubire care o consuma cu totul...

Așa zic, să sosești înaintea scrisorii
sau înainte să devin director de sucursală
și să încep să fac rate pentru o viața mai bună cu alt standard probabil
fă ceva și dă send gândurilor ălora
sau sens măcar, dacă nu sunt compatibile mess-urile noastre
poate la alții așteptarea sporește dorința
cu cât întârzie mai mult iubitul cu atât e mai aprins totul
la mine e doar
un avanpost al nebuniei
de tine