din autobuz toate după-amiezile
se văd dilatate în arșiță
corpul meu încălzind bancheta din spate
alături de inima ca un fluture speriat
a blondei de lângă geam

liniștea învăluind orașul într-o rețea infinită
de senzații amăgitoare
strălucește în corpurile aplatizate
de viteza orașului văzut prin lunetă

uruitul roților
strivind popoare de tălpi imprimate în
sufletul asfaltului

și partea cea mai ascunsă
în sunetul încă suspendat
pe buza de jos a șoferului
obișnuit să înjure multicolor

prin ochiul tăiat în albastru
inima blondei evadând
în mijlocul orașului
desenează o singurătate
amețitoare