în fond nu era decît o dimineață mai tristă

imaginea utilizatorului Ecaterina Bargan

Motto: „Am rămas în fața ușii și i-am făcut cu mîna” E. M. Remarque

duminică merg încet
tot mai încet
doar asta mă face
să-i simt liniștea

nu întotdeauna îmi găsesc refugiu
în poezie
îmbrățișări
la un prieten

se întîmplă ca ochii
să se umple cu lacrimi
simplu
fără vreun motiv anume
și lumea să nu te creadă
doar să

zîmbească perfid

singurătatea este atunci
cînd oamenii se adună
în partea cealaltă a drumului

Comentarii

Iar ai bagat ingerul in poezie. Ce era daca finalizai aici: "singurătatea este atunci cînd oamenii se adună în partea cealaltă a drumului" Era foarte bine. Si "- bună, închide ușa pe dinafară" e poanta veche si perimata. Poti renunta la strofa a treia. E scrisa ca si cum ti-ar fi zis tie cineva chestia asta si acum vii si te lamentezi literar. Asa ceva nu se face. Strici. Ia refa textul si revin cu penita.

E parca scris de cineva la varsta maturitatii. O poezie e buna atunci cand comentatorul / cititorul ramane cu invidia ca nu a scris-o el. Asa eu pentru strofa de final.

De acord cu Alma, punctul superb al poeziei, și singurul, este ultima strofă. Clipa aceea de extaz când o ușă închisă este motiv de a face cu mana universului dinfara.

dragele mele, va multumesc din suflet. oriana, tu tot timpul ai dreptate. ec