Cine sapă groapa altuia…
Tudor Cristea se cheamă !

Iată ce ne-a fost dat să citim într-o bună zi, de sub pana unui om care n-a tradus un rând în viaţa lui, doar că s-a specializat în franceză predând limba asta la puşcăriaşi, de unde o fi învăţat argoul… românesc. Şi cum noi n-am tradus cartea la care se referă el în argo-slangul lui, utilizând noi o franceză curentă, uzuală dar literară, pe care el n-o mai ştie, s-a supărat foc şi a scris, pe un ton ex catedra demn de o cauză mai bună, un articolaş în care face şi desface legile şi regulile traducerii. În care, de fapt, demonstrează că habar n-are ce este aceea o traducere…, dar că se pricepe să arunce cu noroi în cei care se străduiesc să promoveze valorile româneşti prin traducere !
Tudor Cristea, De la clasici la contemporani, Grupul editorial Biblioteca & MARCONA, Târgoviste, 2008, art. « Arta de a (nu) muri », p. 68 – 71
« Volumul fiind bilingv, nu pot sa nu spun doua vorbe despre traducerea in franceza, apartinând lui Constantin FROSIN. Ca sa nu lungesc vorba, ea mi-a evocat, mai mereu, scena din « Baltagul » in care preotul satului transpune, redactând o scrisoare, in retorica sa, care le saraceste de ingenuitatea simtirii, frayele Victoriei Lipan. Traducatorul foloseste o bizara franceza de dictionar, cu rezultate demne de Coana Chirita. Din lipsa de spatiu, voi da un singur exemplu. Iata dar, ce devin sub pana lui versurile « Deschid poarta asteptarii / si intru singura » : « J’ouvre largement les portes de l’attente / et j’y pénètre toute seule ». Ar fi zeci de exemple de dat din pasareasca lui C. Frosin, inclusiv transpunerea gresita a textului critic de pe coperta a IV, dar nu e cazul. Se spune ca traducerile sunt ca femeile : cele fidele nu sunt frumoase, iar cele frumoase nu sunt fidele ». P. 71
Textul e tradus pentru codul cultural francez,lucru pe care se care că Tudor Cristea nu l-a înţeles ! Am recurs la voci extrem de avizate în domeniu, care ne cunosc preocupările, creaţiile literare şi traducerile, cărora le-am cerut o opinie sinceră, tranşantă, în care să se pronunţe asupra calităţii traducerilor noastre. În partea a doua, am recurs şi la literaţi români. Iată ce răspund aceşti oameni de litere, în deplină cunoştinţă de cauză :
Je pense que la critique ne doit pas être l'art de couper les cheveux en quatre. On peut gloser à l'infini sur tel ou tel détail d'une traduction, sachant pertinemment qu'un texte écrit en roumain, pensé en roumain, n'a pas été écrit en français, n'a pas été pensé en français. Ce qui compte c'est de faire exister bel et bien une oeuvre dans une autre langue, avec les imperfections que cela peut comporter. Nerval en traduisant le Faust de Goethe s'est sensiblement éloigné du texte, surtout en le mettant en vers,et, lorsque j'étais au lycée, un potache qui aurait copié Nerval pour faire sa version aurait eu une note des plus médiocres. Goethe s'est pourtant écrié que le Faust de Nerval était meilleur que le sien.
Louis DELORME

Critica, gândesc eu, nu trebuie să fie arta de a despica firul în patru. Putem glosa la infinit asupra cutărui sau cutărui detaliu al unei traduceri, ştiind cu certitudine că un text scris în română, gândit în româneşte, nu a fost scris în franceză şi nici gândit în franceză. Ceea ce contează, este ca o operă să existe într-o altă limbă, cu imperfecţiunile pe care le poate avea. Traducându-l pe Goethe, Nerval s-a îndepărtat sensibil de text, mai ales versificându-l, astfel încât, atunci când un coleg de şcoală a copiat după Nerval pentru a-şi face tema, a primit o notă mai mică. Cu toate acestea, Goethe a pretins că Faust –ul lui Nerval este mai bun decât al său.
N. A. La fel s-a întâmplat şi în cazul lui Edgar Alain Poe, care a declarat sus şi tare că traducerea în franceză a operei lui de către Baudelaire, este mai bună decât originalul ! Pe de altă parte, pe piaţa franceză a cărţii erau, la un moment dat, cca 4000 (patru mii !) traduceri din Hamlet, dar niciuna nu a fost declarată opera non grata, aşa cum procedează TC cu traducerea noastră ! Tonul inchizitorial şi mai mult decât ex catedra nu se justifică în nici un fel, câtă vreme nu a tradus un vers, o strofă ori un poem în limba franceză.
Menţionăm că dl Louis DELORME este directorul editurii Le Brontosaure, editorul faimoaselor Antologii Soif de mots, poet, eseist, critic literar, primul scriitor din istoria modernă a Franţei care a primit un soi de Superpremiu naţional conferit de Asociaţiile şi Societăţile Literare reunite din Franţa ! Este Comandor al Ordinului Laurilor Academici si dublu Laureat al Academiei Franceze. Prieten al României şi admirator al valorilor româneşti, dl DELORME a publicat cca 15 - 20 lucrări de literatură proprie ori în traducerea noastră, drept care este una din cele mai avizate persoane care se pot pronunţa în privinţa noastră ca traducător.
„Ce n’est pas simple de restituer la pensée d’une langue dans une autre, de ne trahir ni l’esprit ni la lettre. En poésie, la forme est tout aussi importante que le fond. Respecter les tournures, les images, la personnalité d’un auteur et, si possible, les particularismes des deux langues n’est possible que si le traducteur a la parfaite maîtrise de l’émetteur et du récepteur, s’il parvient à ajuster l’un à l’autre, un peu comme des vases communicants, au point que l’osmose se fasse pleine et entière”.
Acelaşi distins autor ne spune că: „Nu e uşor să restitui gândirea dintr-o limbă într-alta, să nu trădezi nici spiritul, nici litera. În poem, forma e la fel de importantă ca şi fondul. Respectarea turnurilor, a imaginilor, a personalităţii unui autor şi, dacă este posibil, a particularismelor celor două limbi, nu e posibilă decât dacă traducătorul stăpâneşte perfect atât limba emiţătorului cât şi pe cea a receptorului, dacă reuşeşte să le pună de acord, după modelul vaselor comunicante, astfel ca osmoza să fie deplină”.

„Je connais depuis longtemps les traductions de C. Frosin, qui sont d'un poète. Ce qui se sent dans son sens du rythme, dans son feu secret. Quand on possède une langue comme cela, qu'on la "possède", c'est qu'on l'aime et la connaît sous ses coutures, et qu'on est capable de retourner ces coutures, mêmes, comme le méritent seules du reste les vraies amantes aimées ».
Daniel ARAJO,
poète, traducteur
Prix de la Critique de l'Académie Française 2003
Cunosc de multă vreme traducerile lui Constantin FROSIN, care sunt traduceri făcute de un poet. Ceea ce reiese din simţul ritmului, din focul său tainic. Când stăpâneşti o limbă în felul acesta, când « o posezi », înseamnă că o iubeşti şi o cunoşti sub toate aspectele, şi că eşti capabil chiar s-o întorci pe toate feţele, aşa cum merită, de altfel, doar adevăratele amante - cele iubite.

Cette critique, elle déshonore celui qui l'a écrite. Il ne comprend en rien la célébration de la poésie que propose Constantin Frosin par sa traduction. Elle sort du stupide "mot à mot" pour devenir recréation. A l'aune de sa myopie, qu'aurait dit le critique de la traduction de Poe par Baudelaire ? Il n'aurait pu que satisfaire sa hargne sans comprendre que la traduction était bien supérieure à l'original. Cela en dit long sur sa conception de la poésie et de sa "beauté" qu'il conçoit apparemment comme son terrain privé de chasse. Il oublie ce que Deleuze l'a bien montré : la beauté est une question de goût. Rien donc de plus subjectif. Et sur ce point toute critique devrait rester des plus circonspectes.

Aux prétendues erreurs de Constantin Frosin fait place une confusion grossière et intéressée qui tient de la basse polémique ou du règlement de compte. Rudor Cristea se contente de la descente en flèche d'un poète et traducteur qui, sur le plan de le création poétique, est bien des étages au-dessus de sa propre production.

Il ne fait que proposer au couperet un de ceux qui portent plus loin que lui l'approfondissement des propositions poétiques. Les « nouvieilleries » du critique se réduisent à des tics et à ce que Michel Deguy nomme des "tours de bonneteau". Frosin est caricaturé, sa traduction est broyée par un maître du surplace. Ce dernier oublie que la poésie n’est pas une affaire de liste mais de problèmes de pensée poétique. L'analyse du critique reste donc avant tout sommaire. Elle possède quelque chose d’opaque voir de malsain. Comme si Tudor Cristea tremblait devant un auteur et traducteur qui lui fait de l'ombre et auquel il préfère son propre "dolce stil non nuovo ».

Réduire implicitement Frosin qui fait bouger la poésie, au rang de niais ou d'ignorant en dit long sur la propre ignorance de son critique. Il n’a donc pas compris (ou trop bien) qu’on entre en poésie que par effraction. Frosin, à l'inverse, ose le saut dans le tumulte de l'être et de la langue. Et son critique ne fait que prêcher pour l'anesthésie des paroles opérantes. Dans sa note critique il ne vient qu'étayer sa soif de maîtrise sur une parole dont la liberté l'outrage. Face à ses affirmations gratuites et bilieuses nous préférerons toujours les poètes qui comme Frosin sont toujours de l'autre côté de la langue.
Prof. univ. dr. Jean-Paul GAVARD-PERRET
scriitor şi critic literar

Această critică îl dezonorează pe cel care a scris-o. El nu înţelege nimic din sărbătoarea poeziei pe care o propune CF prin traducerea sa, care iese din stupida traducere mot-a-mot pentru a deveni creaţie. Cu unitatea de măsură care este miopia sa, ce ar fi spus criticul despre traducerea lui Poe în limba franceză, de către Baudelaire ? Nu şi-ar fi putut satisface decât harţagul, fără a înţelege că traducerea era mult superioară originalului. Asta spune multe despre concepţia lui despre poezie şi despre frumuseţea ei, pe care o consideră ca pe propriul lui teren privat de vânătoare, uitând despre ce spunea Deleuze : frumuseţea este o chestiune de gust. Nimic mai subiectiv. Şi, la acest punct, orice critică ar trebui să rămână cât mai circumspectă.
Pretinselor erori ale lui Constantin FROSIN le face loc o confuzie grosolană şi interesată care ţine de polemica măruntă sau de reglarea de conturi. Tudor Cristea se mulţumeşte să înjosească vijelios un poet şi un traducător care, pe planul creaţiei poetice, este cu mult mai multe etaje deasupra propriei sale creaţii !
El nu face decât să trimită la ghilotină pe unul din cei care duc mai departe decât el aprofundarea discursului poetic. Noivechiturile criticului se reduc la ticuri şi la ceea ce Michel Deguy numea o « escrocherie de tip alba-neagra ». Uită că poezia nu este o treabă de liste, ci de gândire poetică. Critica lui are ceva opac şi nesănătos, de parcă TC ar tremura în faţa unui autor şi traducător care-l pune-n umbră şi căruia îi preferă propriul « dolce stil non nuovo ».
A-l reduce pe FROSIN la un naiv sau ignorant, spune multe despre propria ignoranţă a criticului. El nu a înţeles (sau prea a înţeles) că în poezie nu se intră decât prin efracţie. Din contră, FROSIN îndrăzneşte saltul în tumultul fiinţei şi al limbii. Iar criticul nu face decât să predice în favoarea anestezierii cuvintelor operante. In critica sa, el nu urmăreşte decât să-şi susţină setea de dominare asupra unui discurs (cel al lui CF) a cărui libertate îl vexează. In locul afirmaţiilor gratuite şi pline de fiere, preferăm întotdeauna poeţii care, ca şi FROSIN, se situează mereu de partea cealaltă a limbii.

Le commentaire de ce critique (que j'ignore) est parfaitement déplacé et dévalorise tout le travail que vous faites en faveur de la diffusion des Lettres roumaines en France.
Laurent FELS, universitar, scriitor şi critic literar

Comentariul acestui critic (…) este categoric deplasat şi devalorizează toată lucrarea pe care o faceţi în favoarea răspândirii literelor româneşti în Franţa.

In general, tonul şi întorsătura polemică date oricărui text, nu au drept de cetate, în ceea ce mă priveşte, în domeniul literelor şi al ideilor şi este, după mine, regula ce trebuie să se aplice tuturor şi în toate împrejurările. Se va recunoaşte, în aceasta, simţul măsurii şi al nuanţelor specific spiritul francez.
In ceea ce priveşte cunoaşterea limbii franceze, Dvs, dominaţi foarte bine limba noastră şi ştiţi să-i utilizaţi nuanţele, de la franceza zisă academică până la franceza zisă vorbită care sunt, să spunem aşa, două limbi distincte sau paralele.
N. B. Semnează un foarte mare profesor francez de la Sorbona, care a ţinut să nu-i apară numele, doar să fie citat într-un colectiv privat, de unde să nu fie preluat şi făcut public, tocmai pentru că detestă polemicile de genul celei de mai sus.
Ion Barbu dont on prendra plaisir à découvrir sa poésie venue de Roumanie et magnifiquement traduite sous la plume de Constantin Frosin qui fait ressortir ce jeu du ravissement et de la musique, des idées et des mots car « la beauté de la poésie pourrait [bien] être comparée à celle de la Lune : elle se dissipe dès que l’on se met à la recherche de ses profondeurs. »
Francois XAVIER, pe site –ul Le Mague,
referitor la lucrarea Regards sur la poesie du XX – e siecle,
coordonată de Laurent FELS

CULTURA NU SE FACE NUMAI PE CALEA VICTORIEI
Intre autorii importanţi, cu operă şi cu opţiuni culturale clare, Constantin FROSIN face figură aparte; scriitor francofon, traducător, cărturar, creator de publicaţii, de instituţii şi promotor de idei culturale, el stă deoparte construind cu migală şi cu sentimentul că viitorul îi va da dreptate. Unii contemporani au acelaşi punct de vedere ca şi el şi îl preţuiesc, aşa cum şi merită.
Iată ce gândeşte Valentin PROTOPOPESCU despre acest scriitor harnic şi ” tăcut” (in revista Radio România). Iar poetul francez René Bonnet de MURLIVE pare a-l completa: « Au Professeur d’Université Constantin FROSIN, Universitaire Eminent, Premier Francophone de Roumanie, dont Le Français est une autre Langue Maternelle, original Poète, amoureux de la France et de la Langue Française : il revient d’hériter de la place du savant Dorat, l’érudit de la Pléiade » (in : Préface à l’anthologie La Brigade, éd. Arcam, 2002).
ARTUR SILVESTRI (+)
N. B. Drept care, pe site –ul ARP, la ed. a IV-a a Premiilor ARP, citim : CONSTANTIN FROSIN -pentru opera monumentală de traducător în limba franceză (urmează, în ordine : ADRIAN BOTEZ - pentru vol.”Loja Johanică“, DUMITRU MANOLACHE, istoric, cercetător, autor al unor importante volume despre “legendele andreiane ” şi despre ” tăbliţele de la Sinaia ”, IOSIF POPA, jurnalist, pentru acţiunea constantă în sprijinul redobândirii patrimoniului “Gojdu”, DAN PURIC, EUGENIA VODA, BEN TODICA ş. a.).
Colegul şi prietenul meu, domnul prof. univ. dr. CONSTANTIN FROSIN, în ultimii 25-30 de ani, a făcut, pentru cultura română (prin traducerile sale, de o acurateţe apropiată de miracol şi acoperite de HAR! - din română în franceză – şi traducând nu pe oricine, ci, după cum aţi văzut, deja, în revista pe care v-am trimis-o, “Contraatac” , nr. 18 – traducând pe EMINESCU, ION BARBU, BLAGA, ARGHEZI, NICHITA STANESCU, MARIN SORESCU!!!) – servicii care nici nu vor putea fi, vreodată, preţuite ! Meritele sale pot fi doar aproximate, şi se poate vedea (în acelaşi nr. 18, al revistei “Contraatac“) ce nume grele ale culturii române, franceze şi belgiano-valone, şi-au exprimat preţuirea de excepţie, pentru opera domniei sale. Implicit, deci, pentru valorile culturii române, puse în discuţie TOCMAI GRATIE ACESTOR TRADUCERI !!! Sincera mea admiraţie, faţă de acest excepţional om de cultură !

Prof. dr. ADRIAN BOTEZ
Având în vedere remarcabila contribuţie în promovarea internă şi peste hotare a culturii româneşti, atât ca reputat traducător cât şi ca valoros reprezentant al elitei universitare din ţara noastră, vă rog să-mi permiteţi, Stimate Domnule Preşedinte, să vă propun premierea D-lui Prof. univ. dr. Constantin FROSIN, Membru Corespondent al Academiei Europene, cu prilejul impresionantei manifestări pe care o pregătiţi şi prezidaţi.
Pentru noi este onorant să facem această propunere şi datorită meritelor unanim recunoscute şi datorită unui firesc sentiment de susţinere a D-lui Prof.univ.dr . Constantin Frosin, unul dintre cei mai valoroşi intelectuali contemporani pe care şi-i revendică Vrancea.
Drd. Teodora FÎNTÎNARU
Director – Biblioteca Judeţeană „Duiliu Zamfirescu” Vrancea

Deocamdată, dintre cei enumeraţi mai sus, rămân în picioare DUILIU ZAMFIRESCU, pentru perioada eroică a romanului românesc, în căutare de sine, iar în deceniile mai apropiate nouă: IRINA MAVRODIN (eseistă elevată, poetă de mare rafinament, traducătoare respectată, CONSTANTIN FROSIN, autorul unei opere impresionante nu numai sub raport cantitativ, traducător redutabil, în primul rând.
Mircea DINUTZ,
in SAECULUM

Eseistica e altceva, un alt mod de expresie, elementul surpriză în orizontul spiritual vrâncenesc predestinat – parcă – poeziei. Asta e valabil şi dacă-i avem în vedere pe Constantin Frosin, nu numai un poet de sensibilitate livrescă (16 volume, cele mai multe publicate în străinătate), nu numai un traducător performant, cu o activitate impresionantă, dar şi un eseist apreciat (v. “Schimbarea limbii nu înseamnă schimbarea la faţă”, Editura Eminescu, 2000)
Mircea DINUTZ
în SAECULUM

Într-un moment în care mi se părea că poezia este pe cale de dispariţie, că materia ei cu care este învăluită realitatea pragmatică este pe cale de a se scurge din lume, redescopăr un poet care în jocul său cu materia şi timpul dă voce în ziua de azi şi duce mai departe câteva elemente importante din istoria poeziei şi a civilizaţiei şi anume contemplarea mistică a Sofiei (înţelepciunea divină), a conţinutului divin al Frumuseţii, situându-se în linia misticilor medievali şi a lui Serghei Bulgakov, Nicolai Berdiaev şi Herman Keyserling, precum şi a gândirismului/panseismului românesc, pentru a-l cita pe Constantin Frosin, traducătorul şi prefaţatorul prezentului volum de poezii. La fontaine de ce siècle (Editura ASLRQ, Montreal, 2009), reuneşte în paginile ei aceste elemente ce se conturează pe un fond de profundă cunoaştere a naturii, a naturii umane şi a vieţii.

O notă aparte se cuvine a fi acordată efortului de excepţie depus de Prof. univ. dr. Constantin Frosin, traducătorul poemelor. Cunoscând dificultăţile pe care le solicită traducerea unor texte, fie ele cât de simple, în respectarea prozodiei şi a ideilor ce le guvernează, traducerea în franceză a poemelor lui Adrian Erbiceanu a constituit un adevărat tur de forţă.

Eva HALUS
pe site –ul revistei AGERO

Câteva aprecieri pe Google : [PDF] Revista ART ET POESIE DE TOURAINE
Revista ART ET POESIE DE TOURAINE
Moitie blanc, moitie noir, de Paul Sân Petru
Se ştie cât este de dificil să traduci texte poetice. Obişnuit cu acest gen de exerciţii, Constantin FROSIN, lucrând cu minuţie, le oferă poeme frumoase pe un ton intimist, discret, cu o nuanţă meditativă: spectacolul oferit poetului trezeşte în el (în poet) rezonanţe cu o forţă universală care îi scapă. Un autor care merită să strălucească dincolo de România !
Catherine BANKHEAD, directoarea revistei

Revista Mille poetes, mille poemes
Cette course au tranchant de la foudre
Editura le Brontosaure publică recent o operă a lui PSP, tradusă din română de Constantin FROSIN. Uneori enigmatic, poetul ne conduce, în ciuda noastră, înspre , acolo unde poemul devine o stea. Astrul se repliază, se exilează, alunecă în vis. Un spaţiu-timp, în care autorul va fi nicăieri, dar axat pe divinitatea eternă. A se citi încet « în deltele soarelui »
Michele DE LAPLANTE
Revista Le Manoir des Poetes
Cette course au tranchant de la foudre
Această poezie tainică se dovedeşte greu de abordat. Nu este lipsită nici de o oarecare reţiozitate. S-ar spune că, printr-o virtuozitate exigentă, căutată pe care o cultivă, ea caută să se nfăşoare în jurul a ceva nepronunţabil: Pour ma part, je vois comme par des milliers d’yeux / oute une partie de l’invisible celeste...
Cu multă forţă, presimte o altă lume, una paralelă, a cărei prezenţă îl obsedează pe poet. ste o poezie care celebrează puterea magică a gândului şi pregnanţa reveriei. De unde şi caracterul ei de vrajă. Ceea ce caută ea să ne facă să spunem, să înţelegem, este faptul că facultatea noastră de a gândi, de a elabora scriitură, ne plasează automat alături, la marginea realului brut, într-un soi de nebulozitate călare, oarecum somnambulă - unde totul şovăie, unde, de la un somn la altul, ajungem să ne întrebăm asupra realei densităţi, realei greutăţi a ceea ce vedem.

Revista PORTIQUE
Moitie blanc, moitie noir
Avem în PSP un adevărat poet promis unei audienţe din ce în ce mai mari, din momentul în care se va fi înţeles că el este în căutarea adevărului şi a transcendenţei. În prefaţa sa, Florin TENE analizează volumul său de poeme potrivit ciclurilor şi structurilor, pe bună dreptate, dar sunt convins că, sărind încă două sau trei trepte, el va ajunge la unitatea acesteia. Şi cât de strălucitoare va fi aceasta !
René DE VARENNES
Revista POEMEZIA-NOTIZIE (fondată 1973)
Moitie noir, moitie blanc
Oferă traducerea poemului Un eu şi o inimă în trilingv: în original, în franceză traducerea fiind semnată de Constantin FROSIN, iar în italiană de Anna Maria MARINONE. Recenzentul, care a citit întreg volumul, ne spune că se găsesc în acest volum teme variate, ca religia, natura în variatele ei aspecte centrate pe anotimpuri, prietenia, dragostea etc.

Revista LE MANOIR DES POETES, primăvară/vară 2007
Nu este o mare descoperire să declari întotdeauna cu încântare că poezia este în toate şi că totul este poezie. Ea capătă formele clipei, ale clipei fiecăruia şi toţi cei care contemplă viaţa sunt poeţi, transmiţându-ne emoţiile lor: în cuvinte, în flori, în culori, în mişcări, în lumină, în gânduri.
Anul acesta au înflorit splendide texte poetice, adesea vibrante, uneori hazlii sau pline de curiozitate, întotdeauna sincere, fiecare poet traducând - în felul său - căutarea fericirii, a frumosului, dar şi a sinelui şi a raporturilor sale cu lumea.
Am putut descoperi 4 autori foarte diferiţi: Marcelel ALIZON, Louis SAVARY, Lisa CARDUCCI şi Paul SAN PETRU – 5 voci, 4 expresii care se reiau în ecou. Marcelle ALIZON: 7 rânduri, Louis SAVARY: 14 rânduri Lisa CARDUCCI: 12 rânduri,
PSP: 30 rânduri ! (aproape cât ceilalţi la un loc!)
Vom încheia prin volumul nostru preferat: Jumătate alb, jumătate negru a lui PSP, cu ilustraţiile autorului. Volumul regrupează în 8 capitole, 8 culegeri deja publicate. Titlurile vorbesc de la sine şi se (i-)luminează pe parcursul lecturii: secvenţe de viaţă, meditaţii asupra experienţelor existenţiale, rănile, suferinţele şi renaşterea la fericire după greaua încercare, ciclul veşnic reluat.
Cu acest volum, suntem la apogeul poeziei: toate se întâlnesc aici într-o perfecţiune împlinită: construcţia riguroasă şi superb lucrată a fiecărui text, căutarea cuvântului just : traducerea din română este de Constantin FROSIN, care a ştiut să găsească corespondenţele între cele două limbi şi imaginile care luminează fiecare strofă, chiar fiecare vers, gândirea filosofică plină de o nostlagie visătoare şi vagabondă, dar niciodată greoaie.
Spaţiul pare să se deschidă în toată abstracţiunea lui de-a lungul cărţii, conferind ansamblului o aliură de incantaţie, plină de melodicitate. Între Dumnezeu şi diavol, Constructor şi distrugător, se plasează fiinţa umană fragilă şi mizerabilă, cedând chemării unuia sau altuia. O frescă în bucle, care re-trasează ciclurile vieţii.
La început, ne-ar putea jena o abordare tradiţională a textelor şi a poeziei, dar eşti de îndată prins din urmă de o foame gurmandă de imagini frumoase şi de probleme profunde, tratate cu fineţe.
N-avem decât să începem poemul ADAM pentru a simţi de îndată ciudăţenia de sub cuvinte: (se citează versuri în franceză, peste care sărim). Umor şi distincţie de-a lungul întregului text, pe care mi-e greu să-l întrerup, întratât se dezvoltă cu eleganţă o nouă gândire, o nouă privire asupra Creaţiei.
Autorul, care este şi muzician, pictor şi medic în exerciţiu, a ştiut să profite cât mai mult de profesia sa, atât de apropiată de umanitate, dar şi din harul său. Textul românesc este uşor de citit pentru neofitul care se obişnuieşte repede cu grafia şi sonorităţile acestei foarte frumoase limbi. Un autor ce trebuie reţinut, o carte ce trebuie descoperită, de care nu te mai poţi despărţi !

O singură concluzie se impune de la sine: Tudor CRISTEA s-a descalificat şi, mai rău, s-a discreditat în ochii celor care ştiu ce înseamnă cu adevărat o traducere valoroasă ! Afirmaţiile sale elucubrante sunt datorate faptului că s-a aventurat într-un domeniu pe care nu-l stăpâneşte, care este pentru el o mare necunoscută - se vede clar că se pronunţă în necunoştinţă de cauză ! Dezonorant demers, stimabile !

Constantin FROSIN