mă ghemuiesc în așternuturi
încep să număr cuvintele, le rotesc
număr degetele, unele cu altele
de fiecare dată o umbră în plus
tremură alături de mine
înghite marele nimic format din două silabe
aș fi vrut sa fie puțină liniște
să pot scrie un singur cuvânt despre noi
în liniște. fără așternuturi
fără zgomotul de cuvinte, fără degete
aș fi vrut să scriu cu litere mari
așa cum m-a învățat bunica
dar nu-mi ajunge timpul să-ți rotunjesc numele
nu într-o singură noapte
acum, am lângă mine păpușa despre care-ți vorbeam
îmbrăcată în marinar, ca un călător între două lumi
dovadă că am existat împreună
sunt morții pe care-i priveam de la pod
cum intrau pe rând pe ușa bisericii
și doar noi martore la slobozirea apelor
gustul de tiugă și bomboanele cip
stai, nu pleca. mi-e frică s-adorm
să văd cum avem trupurile pictate cu litere negre
deschide fereastra. în caz că adorm
între vise e nevoie de aer
nu mă lăsa singură. e foarte frig
azi-noapte a nins, iubite
orașul e alb. nu se mai văd crucile
vezi, din pântecul unui cuvânt
începe lumina.
Comentarii
Virgil -
aș înlocui "bunica mea" cu simplu "bunica" ce e "tiugă"? "sunt morții pe care-i priveam de la pod cum intrau pe rând pe ușa bisericii și doar noi martore la slobozirea apelor" sună oarecum confuz poate că dacă ți-ai reedita textele nu ar fi chiar așa rău
Madim -
am înlocuit "bunica mea" cu "bunica". "tiugă" este un dovlecel care se pune la uscat, se taie și se face un pahar cu care se bea apă la țară. are o formă foarte frumoasă și este de diferite mărimi. știu că versurile pe care tu le-ai selectat sunt oarecum neclare. poate că ar fi mai bine dacă aș scrie o proză scurtă despre "slobozirea apelor". tot la țară, este un obicei, când moare cineva, se merge la un râu și un copil trebuie să fie martor la "slobozirea apelor", un fel de pomană. copilul, martor fiind este întrebat: "ești martor la slobozirea apelor, pentru X?...". apoi, bea apă dintr-o tiugă, se pune o lumânare în ea și i se dă drumul pe apă. am să reeditez textul, știu la ce te referi. nici mie nu îmi place cum se "leagă" în strofa a 2-a. mulțumesc. Madim
Virgil -
interesant. în America de Sud la "tiugă" se spune "gourd", adica e un fel de bostănel "calabash" care se usucă și se folosește la băut. de obicei yerba mate. la asta îl folosesc și eu. deși al meu are o îmbrăcăminte de piele de taur și o bordură de argint, dar tot "gourd" este.
Madim -
am uitat să-ți spun despre gustul apei câd este băută cu această tiugă, are un gust aparte, de apă sfințită, de molivdă. nu știam despre "gourd". mulțumesc pentru răspuns. Madim
Sapphire -
Madim, interesanta viziune. Si sincer, frumos construita. Cea mai puternica impresie acea dovada ca ati existat impreuna. Desi tot acolo parca ceva scartaie... poate ar fi mers mai bine "am existat in acelasi moment, in acelasi loc". Sau nu stiu. Este insa foarte important lucrul asta. Unii oameni nu pot pur si simplu coexista. Sau unii oameni nu pot coexista cu umbrele lor. Da, e o poezie care ma lasa pe ganduri. Poate ca il mai reiei dupa ce se mai raceste, pentru versul acesta care pentru mine sta stalp al poeziei (trebuie sa mai spun ca iar mi se par stalpi: as fi vrut sa scriu cu litere mari/ asa cum m-a invatat bunica", "sa vad cum avem trupurile pictate cu litere negre" - si aici eu le vad deja majuscule!").
Madim -
Bianca, mulțumesc pentru părere. am să reiau acest poem cât de curând. ai dreptate, ceva scârțâie acolo.