povestire

imaginea utilizatorului Virgil

din viața lui Niky Șpaclu

statul

Niki Șpaclu - zis Stupido- stătea. Nici el nu știa de ce dar stătea. Îi plăcea să audă cum timpul trece peste el ca un nisip fin. Iar el era calcanul. Așa se imagina. Iar statul era bun. Nu se încurca în sine cînd trebuia să înțeleagă ce se petrece în jur. Nu că ar fi înțeles ceva dar astfel nu era deranjat de propriile-i gînduri ca de niște tentacule uriașe încolăcindu-se peste creier. Avea imaginație, nu glumă. Așa îi spusese cineva odată. Și crezuse. Îi picase așa de bine încît crezuse pe loc. Și de atunci era fericit. Credința asta îl făcea fericit. Mai ales cînd nu mai trebuia să întrebe pe nimeni dacă era adevărat sau nu. Pentru că dacă ar fi întrebat atunci ar fi însemnat că nu crede. Iar credința era vitală. Așa că nu își tulbura propriile ape cu alte tentacule neavenite.

Proză: 
imaginea utilizatorului sebi

Creaţiile astrale ale doamnei Narcisa Horjeta. Plagiatul lui Bacovia. (I)

Era spre seară. Ziua îşi ostoia căldura şi trimitea în camera doamnei Narcisa Horjeta o boare plăcută. De undeva, de la etaj, se auzeau acordurile unei chitări. Un cântec trist şi vechi. Doamna Narcisa simţi cum i se umezesc ochii. Pentru că, trebuie să vă spun din capul locului, femeia era foarte simiţitoare. Ca în transă, îşi mişcă degetele pe tastatură. „Vine, se gândi ea, vine”. Despre inspiraţie era vorba.
„Despre ce să scriu: despre violet sau despre albastru ?, se întrebă ea, suspinând.

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

O vizită la muzeu

îti spun că haosul e un lux, degeaba umbli prin muzee căutând
harta lumii, nimic nu mai e cum a fost și uite că nici nu mă recunoști
deși ai dreptul la 2 minute de transmisie Morse, te uiți la mine ca
la un abassid fluorescent zăcând cu copitele în sus în săpăturile
arheologice în care ți-ai stricat tinerețea și culoarea obrajilor,
îți duci mâna streașină la ochi ca să ma vezi mai bine printre
răsadurile otomane cum stau chircit ca un berber
în odihnă leșinată după o zi lungă de plantat arahide,
nu c-ar fi bune la ceva, dar e o rutină seculară transmisă oral
din tată în fiu, de aceia ma plezneau peste bot
când căram în ogradă cioburi de vinovate memorii scrise

Proză: 
imaginea utilizatorului nepotul lui rameau

Cărți topite

Aceasta este o carte scrisă fară o limbă precisă.Un fel de revoluție fară participanți, manifeste puse la uscat sub albul de zinc pictat post-post modernist. Narațiunea (cere teoria), începe bulversant:
"Ca un nebun, muream linear după paravane cognitive".
Si acum să trecem la miezul lucrurilor: Diagonala are avantaje asupra

Proză: 
imaginea utilizatorului Sixtus

Întâmplare

Cu o seară înainte ca el să...au făcut dragoste. În toate felurile. În toate chipurile...Până la poziţia misionarului când s-au regăsit pe valurile extazului. Durerea insuportabilă ce-l chinuia demult, dispăruse. Privirea ei, prin ploapele închise, simţea cum îl devoră .... Nu mai erau unul şi altul...se regăsiseră... o auzea fără ca ea să vorbească: eu sunt marea, tu eşti sarea...dizolvă-te-n mine.... şi atunci întunericul a explodat...cerul s-a aprins peste ei acoperindu-i cu o mantie imensă, ocrotitoare, plină de iubire... a început apoi să ningă cu fulgi pufoşi de timp străluminat iar spaţiul s-a despletit curgând de jur-împrejur...

*

Proză: 

Pagini

Subscribe to povestire