Noaptea devenise o apă ce intra pe sub uşi iar mesele se legănau ca nişte gondole. Se apropia ora închiderii. Discuţia lâncezea şi Jean propuse să mergem la “Café latin”, un bar non-stop. A trebuit, conform ritualului, să insiste ca maiorul să ne însoţească. Ionel ripostă fără prea multă convingere:
- E târziu, profesore şi sunt cam obosit...
- Lasă, o să am grijă să pleci suficient de treaz dimineaţă, încât să nu-ţi asupreşti subalternii.
- Ce vorbeşti, dom’le? Sunt un tătuc pentru ei.
- Precum tătuca Stalin? chicoti Matei, apucându-l de braţ.
Totul a început în timpul unei plimbări. În dreapta, sub căminul A, șobolanii adulmecau micul dejun. La parter, unii mai îndrăzneți se cățăraseră și atârnau ca un ciorchine de banane trecute de plasa cu mâncare. Se agățaseră cu lăbuțele rozalii de mânerul unui borcan și rodeau să ajungă la ciorba iuțită cu ardei și piper. Deasupra la primul etaj un student pământiu trăgea dintr-un chiștoc. Probabil pariase pe unul dintre luptători, pentru că de fiecare dată când exemplarul pirpiriu cu urechi uriașe, de elefănțel Dumbo, ajungea pe capac, spectatorul emitea sunete guturale de încurajare, ce alternau între horcăit și fluierat, după dispoziția plămânilor. Mai sus la catul doi o fată spăla geamurile. Un individ gras de la patru își revărsase burta peste pervaz și îi cerea numărul de telefon.
Cum meam petrecut Crăciunul – compunere
de ielev Miluță aka dozator
În loc de pesee
Una la mână două puncte
Textul ista e rezultatul unui breinstormig după ora de bio, când profa’ nea zis că o plantă se compune din rădăcină trunchi pistil. Așa că mam disociat mam împărțit în membre inferioare membre superioare și pistil, apoi am început să las istoriei gîndurile istea.
A doua la mână: pen’ că doamna profă nea zis că dăm bacu și că rumânul ie născut poiet, plus că dă mecul suta de oiro pt. cel mai bun text m-am hotărât/decis/ să mă reapuc din nou de scris.
n.i.m- nota ielevului miluță(cum am văzut că e prin gazete)
Comentarii aleatorii