Text cu reşou şi plastilină

imaginea utilizatorului a.a.a.

Când marea mea iubire s-a
stins pe-o parte şi-a ars pe
cealaltă, ca o
chiftea uitată pe reşou,

am scos aparatul din priză şi
i-am plâns mult rezistenţele spiralate.

Naiv ca plastilina,
le-am modelat zimţii în
toate formele decente,
până când am făcut colţuri în
mijloc. Şi
atunci,

fostei mele iubiri,
iubirii mele delicate,
acelui sentiment din beteală topită,
i-am împins două şuturi în cap
de-a văzut verde înstelat şi-a-nceput să
compună poezii cu
metaforă.

M-am rotunjit la o cană cu
ceai de fructe de pădure,
fiert între rezistenţele unor ochi
destul de
verzi.

Comentarii

Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă

Petre, ce numeşti tu "dulcea limbă îmblânzită" nu-i decât sarcasm.

Ialin, în penultima strofă am alterat, voit evident, un limbaj aproape manelist ("fostei mele iubiri/iubirii mele delicate" - vezi şi primul vers/prima strofă), urmat de o exprimare intrinsesc lirică ("acelui sentiment din beteală topită"), terminând în jargon ("i-am împins două şuturi în cap"), apoi, intercontextual, m-am îndreptat iar spre zona lirică, într-un limbaj mutant - o combinaţie din toate de pâna atunci. Bun. Am urmărit prin asta mai multe chestii, cum ar fi: ieşire din poezie, intrarea in real, şi invers, hotărârea, voinţa... Şi am mizat pe acest contrat. Da, se poate să fie forţat, dar aşa l-am vrut.

Merci de trecere şi comentariu!