Trebuie sa recunosc faptul ca poezia ta mi-a transmis o perceptie aparte a dualitatii... piedestalul moral pe care este construita imaginea ("vina") nu vine, paradoxal, sa completeze un spatiu al atingerii ori al separatiei ci imi pare o incercare de a spune ca omul, mai concret barbatul, poate suferi si rational, la nivelul ideii, al proiectiei, fara a implica resorturi mult mai adecvate unui astfel de discurs... As elimina acel "cu" din fragmentul "cu spatele gol" si cred ca expresia "concavitatea claviculelor", desi foarte expresiva prin sunetul surd pe care-l degaja, artificializeaza versul. Poate si utilizarea "conturului" in loc de "contururilor"... una peste alta mi-a placut textul, cu rezervele enuntate deja.