Locuiesc pe marginea gândurilor voastre. Voi le vedeți margini, eu am învățat să mă așez în vârful picioarelor pe câte un gând, capătul i se pierde printre râsete hohotele risipesc rădăcinile abia atunci plonjez. Maestrul mă mai prinde uneori făcând tumbe în apele nevăzute adânci răsărind dintre malurile amintirilor voastre. Nu-i nevoie să țiiiipi îmi iau cuminte ghemul meu de vise, înfășor toate rebuturile aruncate de voi în uitare, mă strecor - mai prind uneori și dureri înghesuite la masa din spate în barul în care vă beți luminile licărindu-vă așteptările. Sunt doar un ucenic, nu am voie să le ating, sorb ușor cu un pai de iarbă fiecare particulă de spaimă de pe hainele în care dormiți, știu prea bine cum vi se dezlănțuie dragonii fără de aripi la adăpostul iubirilor celui ce stă întins lângă voi, îi mân și pe ei. Am sticluțe speciale, maestrul știe să-i transforme în vulturi dacă nu sunt prea obosiți.
Odată am văzut un dragon alb înfiripându-se pe brațul adormit al unei femei nu știam dacă nu cumva ar putea fi real era prea frumos mi s-a părut că recunosc mâna măiastră a unui Mare Tăinuitor de Vise în felul în care își înclina grațios capul privindu-mă. M-am apropiat șuierând un cântec de priveghiat abia-createle-vise cu mâna strângând transpirată o sticluță unde îmi lăsasem tocmai atunci luminile cu care îi ademeneam nu mai știu. Abia apoi i-am văzut aripile. Nu aș putea să vă spun niciodată încotro m-a purtat zile ani luni pline la fel cum nu aș putea să vă spun cum de inima acelei femei născuse un dragon care nu era nici teamă nici vis. De atunci mi se întâmplă să vă privesc lung în ochi aștept să recunosc un Om Făuritor de Vise unii maeștri povestesc despre ei. Demult oamenii visau singuri cuvintele se întorceau după gând se așezau cuminți în somn... acum eu ucenicul viselor adun litere țipete zâmbete nenăscute biciuiri de gând altoit tresăriri aliniate în rafturi uitate de praf iubiri înăbușite dincolo de ferestrele niciodată tăiate ale minții... le duc neatinse maeștrilor. Cândva trag nădejde că voi învăța să șlefuiesc măcar un vis de amiază cotropit de mirosul unor cireșe negre ceva simplu deocamdată sunt doar ucenicul viselor așterneți-vă gândurile către palmele mele.