dudu -
Acest text se află în Șantierul Literar Hermeneia.com
Plouă fără jenă-n urbea lui Bacovia,
Plouă-n faţa gării, plouă la Parchet.
Ploaia ne usucă urma disperării
de a nu percepe viaţa un banchet.
Plouă-n nesimţire, plouă ca-n războaie,
Plouă cu mânie, plouă apăsat.
Ploaia ne conduce drumul nepăsării
faţă de miracol, faţă de păcat.
Plouă de o oră, de o săptămână,
Plouă de o lună, plouă de un an.
Ploaia ne ucide vina resemnării
într-o existenţă ca un business plan.
Poezie:
Comentarii
asta cu business-ul am
sebi -
asta cu business-ul am înțeles-o, dat fiind meseria ta, s-a furișat de pe acte în poezie. dar n-ar fi trebuit să-i dai voie, după umila mea părere. las-o să sufere.
”Ploaia ne usucă urma disperării”, aici e ceva lipsit de sens. nu știu dacă ploaia poate usca, mai degrabă cred că udă...în rest, multe banalități care mă deprimă bacovian. poate ne salvează vreo sticlă de vin, într-o cârciumă de mahala, să mai ascultăm cum cântă, barbar, femeia aceea...
Asta cu ploaia care usuca
dudu -
urma disperarii am mai auzit-o cum ca nu ar fi tocmai posibila. Ei, daca vrem doar chestii logice in poezie si nu dorim sa vedem si mai departe poate vreun alt sens, asta e...
Altfel, ce poate fi mai banal decat o ploaie interminabila "pictata" in cateva tuse si pigmentata cu doua-trei senzatii personale, nu?