"Lacrimosa preciosa
velum, delirul albului furnir
cămila conturnată în acustic miel
în boarea serilor de cox
prin fiorul cărților, ahh pergamentul dox
cu policarul încordat cât praștie goală
te sun vocal, esti un șofar ținut în poală
nacelă submarină ce trece prin ecluze
gorneam din lustruite buze
bistrouri galbene de bere
cântam flămânzi, cădeau din ceruri pere..."
(AG)
AG: Câtă nebunie găsim în vorbe... Pentru al doilea interviu cu poetul YZ propusesem inițial ca subiect tentativ scandalurile și crizele avangardei. Prompt, fără multă zăbavă YZ plonjează direct în farsa Dadaiștilor, intentată lui Barrès în anul de grație 1921..
Să-l ascultăm:
interviu luat lui Virgil Titarenco de către Raluca Blezniuc
Cu cîteva zile în urmă Raluca Blezniuc a ținut morțiș să îmi ia un interviu. Chestii de-ale ei de școală. Eu în general nu mă prea dau în vînt după interviuri dar dacă omul a insistat am zis să fiu de bon ton și să îi răspund la întrebări. Așa a apărut acest interviu. Și dacă tot există am zis să îl postez și pe Hermeneia. Ca să nu cumva să îl citiți prin alte părți și să apară ca vreo surpriză.
R.B. - Ce anume v-a determinat să realizați un site literar propriu? Cînd și de ce ați început proiectul cultural Hermeneia.com?
..și v-am acoperit cu pătura de cal
și-am plâns de mila melcilor din deal
ciudat rosteai, cu vocea-ți clară:
"Câtă tristețe mov
într-un pahar cu apă chioară" ..
(două stanțe dadaiste)
Șșșh: Interviu despre un eveniment sibian așteptat
Reporterul: V-am zărit în seara asta. Mâncați clătite pe centru.
Călin Sămărghițan: Se pare că ați zărit bine. Deși era cam întuneric. Nu era decât o singură clătită, e drept, imensă.
R.: Cu?
C.S.: Cu ciocolată și frișcă. Dan Herciu era lângă mine și-mi ținea clătita când trebuia să mă șterg pe mânecă și pe pantofi. Curgea tot timpul. Nu știu să mănânc clătite în picioare.
R.: Cum de nu erați cu Fara? De obicei...
C.S.: Păi veneam de la Cenaclul Astra și ogarii n-au voie în bibliotecă. Dar va trebui să obțin o aprobare specială pentru singurul saluki din România.
FLORIN DOCH1A: Într-un moment de puseu ludic, în contextul unor schimburi de replici pe site-ul unui grup de discuții, (mi-)am pus întrebarea dacă mediul în care viețuiește un filosof îi influențează gândirea și sistemul de valori în care își constituie sistemul. Am încercat o posibilă dihotomie între filosoful de (la) bloc și filosoful de (la) curte [cu grădină]. Crezi că această dihotomie funcționează?
Comentarii aleatorii