Cu cîteva zile în urmă Raluca Blezniuc a ținut morțiș să îmi ia un interviu. Chestii de-ale ei de școală. Eu în general nu mă prea dau în vînt după interviuri dar dacă omul a insistat am zis să fiu de bon ton și să îi răspund la întrebări. Așa a apărut acest interviu. Și dacă tot există am zis să îl postez și pe Hermeneia. Ca să nu cumva să îl citiți prin alte părți și să apară ca vreo surpriză.

R.B. - Ce anume v-a determinat să realizați un site literar propriu? Cînd și de ce ați început proiectul cultural Hermeneia.com?

V.T.- În perioada anilor 2004-2005 am început să public texte de natură poetică online pe un alt site literar românesc. O perioadă lucrurile au mers bine deși relațiile între oamenii care scriu și se citesc reciproc nu pot fi niciodată normale. Ori dezvolți prietenii de durată ori dușmănii la fel de intense. După o vreme, pe la mijlocul lui 2005 am ajuns la concluzia că modul în care site-ul respectiv era administrat și modul în care funcționa nu mi se mai părea corect. Mi-am exprimat părerea, am spus mulțumesc, la revedere și am plecat. Continuam să scriu și îmi doream să am un loc online, un fel de „casă” a mea în care să îmi pot pune textele. Nu am intenționat neaparat o comunitate literară. Dar o parte din amicii mei literari de atunci m-au încurajat să creez un astfel de site. Am lucrat la conceperea lui în toamna lui 2005 și în decembrie a luat naștere site-ul și comunitatea literară Hermeneia. A fost ceea ce în engleză s-ar putea numi un „labor of love”, o trudă din dragoste. Dar ar fi neadevărat să susțin că numai eu sînt autorul lui. Au fost mulți atunci alături de mine care au dorit asta, m-au încurajat și m-au sfătuit. Este în aceeași măsură și rezultatul dorințelor lor.

R.B. - Are vreo semnificație aparte numele site-ului pentru dv., în afară de sensul denotativ al cuvîntului?

V.T. - N-aș zice. Termenul apare în limba greacă clasică și se referă la actul trducerii, tălmăcirii, actul interpretării. Este rădăcină a cuvîntului hermeneutică, concept folosit îndeosebi în literatura clasică, filosofie și teologie. Nu știu dacă este cel mai bun nume pentru un site de literatură dar l-am avut atunci disponibil și dintr-un anumit motiv l-am ales și așa a rămas. Sincer să fiu, am vrut să îl schimb de cîteva ori dar unii din consiliul Hermeneia s-au opus vehement susținînd că deja a ajuns un fel de brand între site-urile literare românești. Așa că am renunțat și a rămas așa. Cred că poezia, și literatura în general, ar trebui să fie eforturi ale spiritului omenesc în dorința de a tălmaci în cuvinte realități pe care numai cu sufletul le poți percepe. Unii oamnii au această îndemînare și o numim inspirație și talent.

R.B. - Cîți membrii (aproximativ) sînt înscriși în prezent pe site-ul dv.? Utilizați vreo strategie de atragere de noi membri (de exemplu prin social media)?

V.T. - Nu știu. Cam peste 400. Dar nu cred că acest lucru are vreo importanță. Cred că activi – ceea ce are importanță în primul rînd pentru comunitate – sînt cîteva zeci. Evident sînt importanți și cei care nu mai sînt activi dar au texte care se pot citi pe Hermeneia. Deci, vezi, conceptele de „înscriere”, „prezență”, „importanță” trebuiesc nuanțate. Altfel nu comunică mare lucru. Hermeneia nu este o intreprindere comercială, o școală, și nici măcar un club. Este foarte greu a cuantifica semnificativ orice lucru legat de artă. Și nici nu cred că ar folosi la ceva. Și nu, nu folosesc (nu folosim) nicio strategie de atragere de noi membri. De fapt de la bun început a existat o condiție nescrisă între cei care administram Hermeneia, că nimeni, absolut nimeni nu va fi invitat pe Hermeneia. Cel puțin nu de către conducerea sau consiliul Hermeneia. Există motive pentru care nu am făcut și nu facem asta. Și cred că buna funcționare (atît cît este) pe Hermeneia, se datorează și acestei decizii. Iar în ce privește social media, Doamne păzește!!. Să ne ferească Dumnezeu! Nu, niciodată. E dezgustător. Cel puțin asta este părerea mea. Nu vindem nici cartofi, nici pătlăgele și nici termopan. Cine vine aici trebui să aibă realmente pasiune pentru literatură. Ne-am străduit (și avem metode) de a descuraja chiar folosirea Hermeneia drept doar un simplu depozit sau vitrină temporară pentru texte. A fost o vreme cînd nu se puteau posta decît texte în premieră. Mă gîndesc tot mai mult la revenirea acelei condiții. Dar nu. Social media mi s-ar părea o blasfemie pentru literatură. Și o spun ca unul care am trăit vremurile de glorie ale BBS sau IRC (dacă știți ce sînt alea).

R.B. - De cînd v-ați stabilit în SUA frecventați cenaclurile literare de acolo sau participați la lansări de carte? (daca da, vă rog să precizați și cîteva detalii despre cum se desfășoară în America un eveniment cultural)

V.T. - Nu. Nu locuiesc destul de aproape de locuri unde se desfășoară astfel de evenimente. Deși poate ar trebui să fac un efort și măcar o dată la cîteva luni să merg pînă în LA pentru asta. Am participat la ceva asemănător în Canada. Cu români, americani, canadieni, etc. A fost destul de asemănător cu un fel de șezătoare românească. Poate și pentru că a fost organizat de o româncă.

R.B. - Dintre primele planuri pe care le aveați în legătură cu Hermeneia, uitîndu-vă acum cu 7 ani în urmă, considerați că s-au îndeplinit multe dintre ele? (puteți oferi și 2-3 exemple concrete?)

V.T. - Da, cu siguranță s-au îndeplinit. Chiar mai multe decît mi-am imaginat atunci. De exemplu dorința de avea moderarea (monitorizarea și deciziile cu privire la problemele de disciplină administrativă) și editarea (deciziile de natură artisitică) ca două funcții separate, exercitate de persoane separate și cu autorități separate în Consiliu.
Apoi, dorința de nu recompensa oameni pentru nu știu ce merite externe Hermeneia. Membrii Hermeneia știu că sînt tratați în mod egal și cu aceeași atenție pe Hermeneia, și că doar ceea ce postează aici contează în comentarii, critici și aprecieri.
Apoi, intenția explicită de a proteja membrii Hermeneia de hărțuire gratuită sau de atacuri ad hominem.
Apoi, dorința de a păstra pe cît posibil o ușă deschisă și o minte deschisă la orice propunere venită din partea membrilor. La modul autentic. Nu pretind că putem acomoda orice cerință dar nu cred că există cineva care să poată spune că a fost vreodată ignorat în mod malițios.

R.B. - Ce site-uri culturale din SUA le apreciați și citiți constant?

V.T. - Niciunul în mod constant. Nu știu dacă este un merit sau un defect. Dar nu am timp. Dar există un site pe care citesc destul de des și îl chiar recomand, aldaily.com, „Arts & Letters Daily” – From The Chronicle of Higher Education –

R.B. - Obișnuiți literatura contemporană să o citiți mai mult online sau cumpărați și cărți din librării?

V.T. - Nu, cumpăr cărți. Și din librarii și de la persoane particulare. Și am o mulțime de cărți. Și aici în US dar și în România. Mama mea a lucrat toată viața în librărie. Așa am deprins fascinața și respectul pentru literatură și cărți în general. Nu văd un antagonism sau un război subteran între literatura tipărită și cea online. Este vorba doar de o diferență de suport. Cîndva oamenii scriau pe piatră sau pe tăblițe de lut. Apoi pe papirus sau pe vellum. Scriau și copiau manual. Apoi au scris și tipărit pe hîrtie. Au folosit litere mobile din plumb. Apoi metode sofisticate cu laser, și așa mai departe. Nouă ne-a fost dat să trăim epoca acestei treceri revoluționare la apariția și consolidarea mediului digital, controlat de computere. Apoi am fost martorii nașterii și răspîndirii internetului cu toate rețelele lui și cu toată continua lui evoluție și tranformare. Un spațiu în care inovația pare să nu aibă limite decît în imaginația umană. Nu cred că ar trebui să ne sperie această explozie ci ar trebui să o îmbrățișăm așa cum la vremea lor oamenii au îmbrățișat tiparul cu litere mobile, radioul sau televiziunea. Sînt doar suporturi pe care se manifestă spiritul uman. Cu tot ce are frumos sau urît.

R.B. - Ce metodă de promovare credeți că ați putea implementa în viitor site-ului dv. ca să-i creșteți vizibilitatea?

V.T. - Întrebarea asta este „loaded”. Presupune că aș urmări să fac ceva ca să îi cresc vizibilitatea. Evident toată discuția asta se învîrte în final în jurul ideii de artă și profit. Subiect care este foarte complex și care nu cred că este timpul sau locul să îl discutăm aici.
Evident nu aș vrea ca Hermeneia.com să fie invizibil. Și nici nu cred că este invizibil. La urma urmei sute de oamenii l-au găsit. Au postat mii de texte și zeci de mii de comentarii în ultimii 7 ani. Zeci, sute de oameni îl vizitează zilnic. Nu cred că este invizibil.
Ar trebui să fie cunoscut de mai mulți? Nu știu? Am nevoie de optimizare SEO? Nu știu. Fac un „search” pe Google.com pentru „hermeneia” și apare al treilea. Vreau să fie găsit atunci cînd cineva face un „search” pentru „poezie” sau „poezie românească”? Nu știu. Nu cred. Dacă faci un astfel de search descoperi tot felul de site-uri penibile. Îmi doresc o astfel de companie? Nu. Ori de cîte ori Hermeneia susține sau ajută la finanțarea sau promovarea unei activități literare de calitate numele ei apare acolo. Deci nu am oroare pentru publicitate. Am oroare pentru strigatul de la tarabă și pentru publicitatea agresivă și inutilă. Cînd ai cumpărat ultima dată ceva pentru că ți s-a făcut reclamă pe facebook sau l-ai primit în email? E penibil.
Cred că reclama cea mai bună pentru Hermeneia o fac cei ce publică aici, prin mesajul de la om la om. O astfel de reclamă transpiră încredere. O altfel de reclamă transpiră înșelătorie.

R.B. - Ce părere aveți despre promovarea literaturii în online, ajută la creșterea notorietății unui autor sau nu?

V.T. - Nu știu dacă am înțeles bine întrebarea. Așa că am să răspund pe două paliere. Dacă prin „promovarea literaturii în [mediul] online” înțelegi promovarea ideii de literatură în general, răspunsul este... nu știu. Cred că dacă cineva este preocupat de literatură o va căuta oriunde. Și cred că orice mediu este bun pentru a mă anunța că a apărut o carte bună sau că un autor a publicat ceva nou și bun. Primesc zilnic mesaje email de la edituri sau reviste de literatură. Evident există un nivel de suprasaturare. Omul este măsura tuturor lucrurilor. Poți citi și poți reține doar atît cît poți. Arta de a filtra este unul din secretele viitorului.
Dacă prin întrebare și mai ales prin partea doua, te referi al promovarea scriiturii unui anumit autor, cred că răspunsul este da; la fel ca orice alt mediu de promovare. Este util, ajută. Evident, lumea citește zilnic pe internet. Poate mult mai mult decît pe hîrtie. Mediul online depășește frontiere, deși bariera de limbă este o problemă. Cu siguranță vei fi citit de mult mai multă lume dacă vei posta – publica în engleză sau în franceză, sau în spaniolă. Dar există o notorietate consolidată online. Cred în așa ceva. Iar cei care vor să fie conservatori și strîmbă din nas ar trebui să nu uite de dinozauri. Istoria, cultura, tehnologia se schimbă. A rămîne relevant presupune a îmbrățișa orice formă relevantă pentru a transmite un adevăr care transcende culturile. Problema este să fii în posesia acelui „adevăr”. Să poți să fii în stare să spui acea „poveste”. Sînt convins că Homer sau Shakespeare ar fi avut succes și astăzi. Chiar dacă ar fi publicat online. De fapt poate ar fi avut o competiție și mai acerbă. Iar competiția este bună. Pentru că numai cel mai bun rămîne în picioare. Și te pot asigura de asta ca unul care am văzut multe pe site în ultimii șapte ani. Indiferent cîtă reclamă sau vizibilitate artificială promovează un autor, dacă scrie prost în final nimeni nu îl va mai băga în seamă. Dacă însă, un adolescent, un începător, scrie bine, are talent, oricît de invizibil ar fi la început cu timpul se impune. Oamenii îl citesc, îl caută (sau o caută), vizibilitatea crește. Aș spune, și nu sînt primul care o spun, că internetul a adus (cu tot gunoiul și balastul lui) și o mare doză de democrație și oportunitate egală pentru mulți autori. Adică, dacă mîine Cărtărescu ar alege să posteze pe Hermeneia, cu siguranță mulți vor veni să îi citească textul. Dar dacă lîngă textul lui va posta un alt text și Gică Amariei din Cocostîrcii de vale, iar textul lui se va întîmpla să fie bunicel, va putea fi citit pe Hermeneia la fel ca și textul lui Cărtărescu. Unde mai poți găsi în istoria culturii mai multă egalitate în oportunități?! Desigur, Cărtărescu nu va posta probabil niciodată pe Hermeneia. Dar cu siguranță există, și au existat, alți autori talentați care au postat aici. Esența ideii este că prezența online îți conferă notorietate la modul (mult mai) cinstit. Tot ce îți trebuie este talent și un text bun. Un text care să te facă să vibrezi, să întorci capul. Un text care să aibă inefabil, să te răscolească, să nu te lase să îl uiți. Măcar și pentru o zi. Iar apoi să cauți să citești și altceva ce a scris acel autor. Pentru mine asta se numește notorietate. Restul e doar deșertăciune și goană după vînt.