nicodem -
pe dealul supt de nimfele toamnei melcii
îşi sărbătoresc hramul lor
înconjoară desculţi altarul trag pe furiş o
privire spre rîu şi mor împăcaţi
prin mine trece iar mărfarul acela plin cu păianjeni
gândul îşi trimite oile la păscut
zeiţa culorilor e foarte drăguţă
în ochiul zilei sînt cel mai curat fir de praf
teascurile ca nişte moşi crăciuni îşi tocesc vocile
să ne ureze un ho ho ho rotund
ca gura paharului
din tren soarele îmi face cu mâna simt că
nu se mai întoarce
bocetul viei culese e-o muzică sacră
m-am născut cu el în urechi şi parcă îl văd
prezent şi la groapă
Poezie:
Comentarii
- 6! -
a.a.a. -
Genitivele...
re
nicodem -
Mulţumesc Paul, cînd am postat textul am făcut o ultimă evaluare şi-mi era frică de clişeele evidente, dar ştii tu, uneori îţi zici că ai timp mai târziu să faci modificări pe text. Voiam să-l scot din bagajul emoţional şi să m-apuc de altul. Voi reveni pe text, no doubt.
Adrian, aşa este, sînt 6, eu am numărat 8. Dar ce, genitivalele nu sînt şi ele o formă artistică? Să luăm de exemplu genitivalul
"moş crăciun". Cum ai putea evita ceva de genul acesta? desigur, nu la el te-ai referit, dar uneori nu poţi scăpa de genitival.
Acolo, la pătura norilor se va schimba, la zeiţa culorilor ar fi imposibil (outside of elimination), paharul în sine nu e rotund, aşa că gura paharului va rămâne. ochiul zilei rămâne, pentru a păstra frumuseţea metaforei, tălpile goale denotă desigur lipsa încălţămintei, etc. Ceva anume se va schimba, genitivalele sînt însă ceva de care nu pot să scap, încă.
- /// -
a.a.a. -
D-le Dinu, am explicat/argumentat de multe ori de ce genitivele sunt, de cele mai multe ori, de evitat, deci n-am s-o mai fac. Mă limitez să spun că sunt extraordinar de facile şi, cele mai multe, lipsite de substanţă discursivă.
Mai spun doar că eu nu văd frumuseţea clişeului "ochiul zilei" şi nici legătura dintre necesitatea paharului de-a avea gură şi insuşirea sa nonrotundă.
p.s "moş crăciun" şi "tălpile goale" nu se află în cazul genitiv.
sînt de acord cu observații
Virgil -
sînt de acord cu observații lui adrian. textul ar fi putut fi unul chiar foarte bun (folosesc optativul la trecut pentru că știu că dinu se va ambiționa să nu modifice nimic). mai adaug la lucrurile neplăcute din text și finalul: „prezent şi la groapă” care sună ca... un fel de pleosc macabru.
chichiţă
nicodem -
Adrian, extraordinar de facile este un oximoron. şi nu agreez cu el.
Virgil, am zis că voi reveni pe text, nu mă suprasolicita! şi ce ai tu împotrivă dacă eu vreau să mor toamna? şi să fiu îngropat in vie? Eminescu voia să fie pus la malul mării. Fiecare cu chichiţa lui!
Vă mulţumesc pentru feed back.
am văzut
Ottilia Ardeleanu -
un decor de toamnă viu prin culoare, acţiune şi simţuri. mi-a plăcut mult sărbătoarea melcilor.
Dacă, referitor la
a.a.a. -
Dacă, referitor la "extraordinar", luăm în seamă doar sensurile pe care le vrem, da, e oximoron. Altfel, nu.