Ela -
simplu. nimic în centru. o singură siluetă
ca o apariție neașteptat de certă.
pe urma fără margini a unui timp spart
de pendul.
aici începe odihna. în mine se compun poeme
din trei umbre.
cea care mă poartă se ascunde într-o
emisferă.
nu trece meridianul făgăduinței.
între două polare duc o elipsă fără nume. ca și cum
aș trăi cumva invers.
inimă fără talpa cerului.
atât. mai departe îmi vorbește seth.
Poezie:
Comentarii
Linea -
..și ce urmează în timp își stă alături în nesfârșit, iarnă a iernilor, primăvară a primăverilor, vară și toamnă a văraticelor anotimpuri, clipă a clipelor și absolută conființă... Sărbători fericite!
Ela -
Tu ai făcut aici o piramidă de anotimupuri în care ceea ce susține sufletul temeinic este "absoluta conființă". Mulțumesc, Lineea, pentru clipa clipelor. Ela
Dahaar -
Remarc aici versul "pe urma fără margini a unui timp spart de pendul" ce exprimă acut coexistența trecut-prezent-viitor, timp ucis de Seth și împrăștiat în secunde, trei umbre dintre care prezentul trupului "nu trece meridianul făgăduinței" trăind cu o "inimă fără talpa cerului". Timp adunat de Isis, întocmai cum a adunat corpul lui Osiris răspândit prin lume, refăcând triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna. "simplu. nimic în centru. o singură siluetă"...eu. "ca o apariție neașteptat de certă". Simplitate care ascunde misterul ființei umane.
Ela -
Dorina, mă impresionează felul în care descifrezi mesajele abia vizibile: "triunghiul mer-ka-ba acolo unde începe odihna". Mulțumesc, gratitudinea mea pentru ochiul tău cel bine văzător. Simt cum dansează în tine piramide. Drag, Ela