marynna -
Complicate kana
se-aștern
ca o hârtie semitransparentă
peste gând.
Îmi aprind mâinile
în pleoapa caldă
a dimineții
și desenez povestea
trupului tău
pe o veche umbrelă
japoneză.
Privesc aleea-ncinsă
cu kimono
de frunze creponate,
aud ecouri slabe,
tot mai slabe...
Sunt pașii mei și-ai tăi
de astă vară.
Poezie:
Comentarii
kana
hialin -
"De la Wikipedia, enciclopedia liberă Salt la: Navigare, căutare În sistemul de scriere japonez kana (仮名 kana) este numele comun dat silabarelor utilizate pentru scrierea fonetică. Fiecare caracter kana reprezintă o moră, o unitate fonetică similară cu silaba." Eu nu stiam "ce-i aia"... Un text cu sintagme pline de pretiozitate, metaforic... acceptabil. Destul de bonom totusi, nu are vreo "ruptura", nu se evidentiaza cu ceva anume. ialin
Da
Sixtus -
Are dreptate Ialin. Text acceptabil si...atat
whatever
marynna -
Multumesc pentru lectura si comentarii. Intr-adevar, este un text pentru un public restrans: cunoscatorii culturii japoneze. Pentru restul, este acceptabil si atat.
și da și nu
Virgil -
ei uite că eu nu sînt neaparat de acord. este adevărat că textul nu se remarcă prin strălucire sau orice fel de "lucire". dar ceea ce observ este acea abilitate de a sugera inefabilul și alunecarea asta în diferite spații temporale. aș spune destul de ciudat acest lucru și poate chiar contrară filozofiei japoneze care admiră mirajul momentului. aici, în acest text nu există moment, nu există "acum". si asta este, mi se pare mie, demn de notat. probabil că dacă ar fi o pictură (japoneză..?), o simpla tușă roșie cu pensula ar schimba foarte mult. și poate că asta lipsește textului.
împlinire
pârâu -
dimineața, aleea înveșmântată (încinsă) cu kimono-ul de frunze, salută din prag, un vis aproape împlinit.