pisica vărgată a bunicii

imaginea utilizatorului caminante
împietriri

poţi face soarele cu două mâini
împreunate deasupra capului
poţi face un câine
încovoind spinarea

mi-e dor de pisica vărgată a bunicii
primea atâtea şuturi în burtă
şi totuşi puii trăiau
o zi două în plus
e destul

e destul
să-ţi lipeşti trupul de balta stătută
va zgâria cu toate ghearele

hai să ne iubim din nou
te voi primi cu vechile pietre
le voi scoate la soare înfăşate în plămâni
se vor sparge deodată în mii de vorbe
Se zbat
o, cum se zbat
cu cârligul în gură

deasupra se întind nesfârşit
aceleaşi linii electrice prin care zvârlim cu mere roşii
şi pomii le prind cuminţi înapoi
pentru ca totul să rămână mereu
cum a fost
înainte

Comentarii

insule de poezie

Imagini frumoase, insule de poezie, sensibilitate, ingenuitate chiar. Şi totuşi (spre deosebire de poemul postat anterior, care e foarte bine structurat), aici prima parte nu se armonizează, nu se sudează cu cea de-a doua. Rămân două poeme aproape distincte, primul - neterminat -, cel deal doilea - neînceput.
Dar sunt premise excelente.

Despre pisici şi alte amănunte

Da, da, pisica e adorabilă în cerbicia ei, iar revers order-ul te pune pe gânduri. Nu am ce spune după domnul Cristea, dar ambele culori ale pisicii, sau ambele pisici ale culorii sunt demne de toată atenţia. Le-aş lua însă şi împreună, iubirea aceea "din nou" ca pe nişte picioare în burtă.

~

multumesc pentru atentie si comentarii.
e poezie la minut, are deopotriva meritul si defectul de a nu fi fost defel prelucrata, am fost uimita de corectitudinea impresiilor lasate si desigur, m-am bucurat sa gasesc comentariile.