poemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
mi-a plăcut mult atmosfera creată, de lipsa unui dumnezeu care este poate departe și libertatea unei vârste aparte, într-o vreme aparte, vreme despre care deși am vrea să vorbim negru tot tinerețea noastră rămâne în ea. îmi place interpretarea, există acea spațiere în timp f bună, iar versurile sunt total pe naturelul meu. mă bucur că acum, într-o aproape seară de iarnă, acesta este "aminul meu", înainte de lecturile planificate.
mie îmi place, Matei, tipa care citește, dar poate nu am umblat eu mult pe alte site-uri unde interpretează profesioniști... mă rog, sau nu am auzit destui actori recitând. ambele variante sunt posibile.
am uitat să spun: de ce îmi amintește atât de mult și de intens poemul acesta de (Moțu) pittiș?!!
fain!
păi tocmai de asta nu-mi place, pare actriță, pare teatral, pare intenționat profesionist. ori poezia nu e pentru pretențiozități de astea răsuflate. și să știi că pe alte situri se recită la fel de fals și prost
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.
Comentarii
poemu e fain pe alocuri si in
Dihania -
poemu e fain pe alocuri si in general doar ok, da-l strică atmosfera asta de lectură între „viața spirituală” și „caleidoscop” dacă vă amintiți emisiunile. și prea afectată cea care citește
o să mă înregistrez și-o să vă
Dihania -
o să mă înregistrez și-o să vă arăt cum se citește un poem
mi-a plăcut mult atmosfera
yester -
mi-a plăcut mult atmosfera creată, de lipsa unui dumnezeu care este poate departe și libertatea unei vârste aparte, într-o vreme aparte, vreme despre care deși am vrea să vorbim negru tot tinerețea noastră rămâne în ea. îmi place interpretarea, există acea spațiere în timp f bună, iar versurile sunt total pe naturelul meu. mă bucur că acum, într-o aproape seară de iarnă, acesta este "aminul meu", înainte de lecturile planificate.
da,
Dihania -
da, paul, poemul e ok, pe alocuri chiar bun, dar tipa care citeste strica tot
mie îmi place,
yester -
mie îmi place, Matei, tipa care citește, dar poate nu am umblat eu mult pe alte site-uri unde interpretează profesioniști... mă rog, sau nu am auzit destui actori recitând. ambele variante sunt posibile.
am uitat să spun: de ce îmi amintește atât de mult și de intens poemul acesta de (Moțu) pittiș?!!
fain!
păi tocmai de asta nu-mi
Dihania -
păi tocmai de asta nu-mi place, pare actriță, pare teatral, pare intenționat profesionist. ori poezia nu e pentru pretențiozități de astea răsuflate. și să știi că pe alte situri se recită la fel de fals și prost
Cristina, sigur nu sînt
aalizeei -
Cristina, Paul,
sigur nu sînt penițe capcană cu TNT în loc de aur? poezia se știa, acum e reconfortant să aud că a plăcut și vocea. muțumesc și VF pentru interpretare, undeva la radio într-o emisiune dedicată poetului Ioan Alexandru.
Matei,
mă Mateiaș mă, mă maestre mă(vorbeai de teatru și mi-ai adus aminte de sceneta interpretată de Toma Caragiu și Mircea Diaconu-elefantul vrăbiuța/ plus bursucul și maimuța/muncesc cu aprindere/la o intreprindre- fac această precizare ca să nu crezi că te iau peste picior); păi Matei, lumea se învîrtea/învîrtește și fără Galilei și vezi tu uneori momentul de inerție ne prinde pe picior greșit poate că rămînem încremeniți în tipare și nu mai vedem ce vede un lup tînăr ca tine. dar te asigur că atunci cînd o să te faci tu mare, o să vină un matei junior și o să strîmbe din nas la recitarea ta gen hip-hop să zicem pentru că el va asculta atunci (în trend) hei-rup.
aveți perfectă dreptate.
Dihania -
aveți perfectă dreptate. cît despre scenetă, o ador, aproape c-o știu pe de rost, de cîte ori am văzut-o
Dihanieo,
alma -
Dihanieo, tu chiar ai o problema de identitate, te oftici prea des si oftica strica tenul. O sa ma ajungi din urma :)).
ce treabă are identitatea cu
Dihania -
ce treabă are identitatea cu un poem recitat în mod afectat?
foarte faina poezia.
moi -
foarte faina poezia. ca o epistola trimisa din suflet.
dar vocea tipei... vocea tipei... mi sa parut ca suna asa... ca scartaitul cretei pe tabla. am rezistat cu greu pana la final. :) mi-a amintit de uriah heep - asa trebuie ca-i era vocea in varianta feminina.
reactia e una sincera. si nu. nu asa se citeste o poezie.