Nostalgie

imaginea utilizatorului Thorkild

un soare de graffiti
străjuiește și azi aleea
care duce spre blocul tău

cîndva mâncam vafe
în ușa neagră a cinematografului
acolo am văzut pentru prima oară:
spaima lua forma unor păsări alb-negre

îți serbezi din când în când
ziua de naștere, ziua nunții, ziua plecării
păstrezi fotografii galbene
în liceu te lăudai că ai polaroid
făceai fotografii pereților
spuneai că ascund o întreagă istorie

un copil mușcă dintr-un snickers
mâna ta pe creștetul lui blond
îmi furnică pielea

Comentarii

Florin, poezia mi se pare trunchiată, și cred că totul vine din efortul de a scutura balastul, am dreptate? Cred că trebuie găsit echilibrul, acum pare doar o înșiruire; efortul de încadrare într-o tonalitate realistică a ieșit lipsit de naturalețe. Parcă prea multe verbe, amestec de timpuri verbale (nu zic că nu au noimă, e clară intenția, dar creează impresia de amalgam). Teoretic, ar fi ieșit mai bine dacă ai fi reușit să redai impresia de static, de fotografii suprapuse, două expuneri ale aceluiași loc, în două momente de timp diferite. Așa se vede de-aici, cel puțin.

Florine din cate stiu eu se scrie "grafitti", insa fiind doua opinii ar trebui sa verifici, poate greseala este la mine. As utiliza in unele locuri in loc de formele scurte mai degraba varianta normala pentru o mai buna "muzicalizare" a textului - de exemplu "astazi" in loc de "azi". Cred ca textul este fracturat in mod intentionat iar un probabil hint de intelegere a acestuia este tocmai aparatul polaroid si felul in care acesta face pozele fara a putea fi copiate :)

Sapphire, multumesc pentru parere! Intr-adevar am incercat sa scap si de balast. poate ca nu e cel mai reusit text al meu! Inca o data, multumesc! rafael, ai dreptate partial cu grafiti! De fapt, conform unei definitii de pe net este ...graffiti. multumesc de trecere si opinie!

Graffiti ("graffito," din italiana— "graffiti" plural) - din sursa sigura. penita pentru sensibilitate, intensitatea imaginii, stil. remarcate: "acolo am văzut pentru prima oară: spaima lua forma unor păsări alb-negre" si/sau "păstrezi fotografii galbene în liceu te lăudai că ai polaroid făceai fotografii pereților spuneai că ascund o întreagă istorie" nostalgia e ca o pasare mare albastra pe cerul albastru. ii percepi doar prezenta, forta, durerea trecerii...

multumesc frumos, aranca!