dezvățatul de a fi III

imaginea utilizatorului Virgil
l-am întîlnit astăzi pe dumnezeu în ikea

l-am întîlnit astăzi pe dumnezeu în ikea
căuta nişte scînduri pentru un dulap mai mare
şi nişte scaune
pipăia lemnul cu buricul degetelor
parcă citind vîrsta copacilor
ce ai face cu o oră dacă ţi-aş da-o
m-a întrebat fără să mă privească
mirosea a transpiraţie şi a motorină
o oră
am eu obsesia asta o oră e ceva prea puţin
ultimatum grabă criză moarte goană
sună a hemoragie de timp
ora aceea de noapte înăbuşitor de caldă
două linii alb-fosforescente prin mijlocul şoselei
intrînd în mine gîndeam la românia
ca la un prieten pe care îl trădezi cu bună știință
o oră o singură oră
ora în care aşteptam să îl îngroape pe tata
numărînd minutele ca pe nişte picături de mercur
pînă cînd voi putea să adorm din nou
o cădere în aburii unei cascade din anzi
ora cînd stăteam singur cu bucata aceea de hîrtie în față
iar cerul ca o pleură se tot cobora
şi se ridica de pe pămînt aspirînd oameni
restul un disc de patefon fără sfîrşit un cancer
o oră
nu ştiu şi nu am vrut să plec mai departe
mi-e groază de o oră am spus
mi-a zîmbit cu ochii aceia albaştri și mari
și mi-a spus am glumit

Comentarii

mulțumesc Cristina

la cît de nepoet sînt eu, cuvinte bune din acestea mai ajung și pînă la inima mea; despre care se zice că nu ar exista. deși se există, chiar dacă numai așa, cînd nu se uită nimeni la ea.