deși este patru dimineața
nu ești aici
nici eu nu sînt
aici este doar mecanismul dezacordat
al bărbatuluicareiubeștelacomandă
l-am lăsat în priză pînă s-a dat peste cap
acum zace inert mă privește
cu un fel de strălucire obsesivă
în ochi
din lipsă de somn
sau poate din lipsă de vise
ne privim reciproc
eu din inexistența mea
el din lumea lui de circuite și reacții chimice
ca doi buni dușmani
după un război din care nu mai avem nimic de pierdut
iar toată lumea crede că am murit
numai noi știm secretul
ce ar schimba soarta războiului
dar dacă tu nu ești aici
nu mai are nici o importanță
o vom lăsa neschimbată
pentru că așa cum ți-am spus de o mie de ori
nu suport artificiile nici trucajul sau punerea în scenă
știi pînă la urmă s-a dovedit au avut dreptate savanții aceia
care au spus că dragostea
nu este o boală adusă întîmplător de extratereștri
ci doar o bacterie banală care trăiește în apă
în fiecare rîu în fiecare lac
în fiecare băltoacă murdară
a fost întotdeauna cu noi
așteptînd doar să ne infesteze
într-o clipă de slabiciune sau neatenție
cu fiorii ei impuri
iar eu care vroiam atît de mult să cred
că acolo sus
cineva ne iubește
măcar și din greșeală
al tău
Comentarii
bobadil -
Pe ici, pe colo, ar mai merita efortul unei curatenii cum ar fi inca de la inceput acel ingineresc "desi" in loc de un "chiar daca" apoi pe final "slabiciune sau neatentie" care prin acel "sau" deruteaza, e suficient "slabiciune" in opinia mea, dar mi se pare un poem de frontispiciu pe aici. Are acel amalgam de poezie moderna cu precizie stiintifica ce te face sa crezi ca newton a fost leonardo la urma urmei. Titlul e cam elaborat, la fel si poza, dar poemul sta in picioare bine de tot. O penita de apreciere din partea mea si sper sa vad acest text la recomandate, nu de altceva, dar urasc sa ma simt singur in poezie. Andu
batranutragator -
tesct fain. imi place. mai putin posibila origine extraterestra a iubirii, pe care o stiu de aici dragostea este un virus extraterestru care ne protejează de noi înșine eu mișc în fiecare zi degetele pe tastele a r i t m încercând să mut în tine toate luptele inimii mele
Virgil -
Dragă Bobadile, ce spui tu sună nu a peniță de apreciere ci mai degrabă a peniță de încurajare după atîtea defecte și scădințe. Noroc că poezia nu este despre penițe ci despre pană, așa cum zice my alter ego, bineînțeles fără a se umfla în... pene. Și iată cum m-am jucat cu aurul tău pînă era să îl pierd. Anyway, merci. Batrînulatrăgător, mă bucur că ți-a plăcut. În ce privește ce spui tu despre originea extraterestră a iubirii nu sînt de acord cu tine. Pentru simplul motiv că habar nu am cine a scris textul acela și nici nu știu dacă este real, așa că în ceea ce mă privește, ideea îmi aparține. Și am avut-o de mai multă vreme. De fapt mai apare disimulată și în alte texte de-ale mele. De aceea nu am nici o problemă să îi revendic paternitatea.
batranutragator -
Profetule nu e nicio problema de paternitate. sunt multi care au gandit teoria relativitatii, cumva concomitent cu einstein si fara sa aiba habar, nici einstein nu a stat izolat de lume. Poemul tau are identitatea proprie si chiar si partea in cauza reflecta o anume stare. ma miram doar ca intr-un fel ciudat si eu si tu am gandit aceeasi chestie.